1 Ca un foc care arde vreascurile, ca o vâlvătaie care fierbe apa în clocot, fă pe vrăjmașii Tăi să cunoască numele Tău și să tremure înaintea Ta neamurile, văzându-TeJd 5,5 Ps 45,10 Ps 82,17 Lc 10,24 Ap 20,20
2 Făcând minuni neașteptate,
3 Despre care niciodată nu s-a auzit grăind. Nici urechea n-a auzit, nici ochiul n-a văzut un dumnezeu, afară de Tine, care ar săvârși unele ca acestea pentru cei ce nădăjduiesc în el.1Co 2,9
4 Tu Te duci întru întâmpinarea celor ce săvârșesc faptele dreptății și își aduc aminte de căile Tale. Iată, Tu Te-ai pornit cu mânie și noi eram vinovați prin necredința și fărădelegea, noastră!Is 51,11 Is 62,4 Dn 7,27
5 Toți am ajuns ca necurații și toate faptele dreptății noastre ca un veșmânt întinat. Noi toți am căzut ca frunzele uscate și fărădelegile noastre ne luau ca vântul.
6 Nimeni nu chema numele Tău și nici unul nu se deștepta ca să se întărească întru Tine. Căci Tu ai ascuns fața Ta de la noi și ne-ai lăsat în voia fărădelegilor noastre.Fc 49,16
7 Și acum, Doamne, Tu ești Tatăl nostru, noi suntem lutul și Tu olarul, toți lucrul mâinilor Tale suntem!Ps 26,14 Is 63,16 In 8,41
8 O, Doamne! Nu Te mânia pe noi foarte și nu-ți aduce aminte la nesfârșit de fărădelegea noastră! Privește, căci noi toți suntem poporul Tău!Ps 78,8
9 Cetățile Tale sfinte au ajuns pustii, Sionul este ca un deșert, Ierusalimul ca un loc pustiit!Ps 78,1
10 Templul nostru sfânt și mărit în care Te-au preaslăvit părinții noștri a ajuns pradă focului și toate cele scumpe nouă, dărâmături!
11 Poți Tu oare să Te stăpânești, să taci, Doamne, și să ne întristezi atât de mult?Is 6,1
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 precum focul aprinde vreascurile
și cum face focul apa să clocotească,
pentru ca să faci numele tău
cunoscut dușmanilor tăi,
ca să tremure neamuri înaintea ta.
1 Ca un foc care arde vreascurile, ca o vâlvătaie care fierbe apa în clocot, fă pe vrăjmașii Tăi să cunoască numele Tău și să tremure înaintea Ta neamurile, văzându-Te
2 Când făceai fapte înfricoșătoare,
pe care nu le așteptam,
ai coborât și, în fața ta,
munții s-au cutremurat.
2 Făcând minuni neașteptate,
3 Din veșnicie nu s-a auzit
și nu a ajuns la ureche,
ochiul nu a văzut alt Dumnezeu,
în afară de tine,
ca să facă [astfel de lucruri]
pentru cel care se încrede în el.
3 Despre care niciodată nu s-a auzit grăind. Nici urechea n-a auzit, nici ochiul n-a văzut un dumnezeu, afară de Tine, care ar săvârși unele ca acestea pentru cei ce nădăjduiesc în el.
4 Tu vii în întâmpinare celui
care se bucură și face dreptatea
[umblând] pe căile tale
și aducându-și aminte de tine.
Iată, tu te-ai mâniat
și noi am păcătuit împotriva ta dintotdeauna.
Oare vom mai fi mântuiți?
4 Tu Te duci întru întâmpinarea celor ce săvârșesc faptele dreptății și își aduc aminte de căile Tale. Iată, Tu Te-ai pornit cu mânie și noi eram vinovați prin necredința și fărădelegea, noastră!
5 Noi toți eram precum cel impur,
toate faptele noastre de dreptate,
ca o haină întinată;
noi toți ne veștejeam ca frunza,
păcatele noastre ne spulberau ca vântul.
5 Toți am ajuns ca necurații și toate faptele dreptății noastre ca un veșmânt întinat. Noi toți am căzut ca frunzele uscate și fărădelegile noastre ne luau ca vântul.
6 Nu este cine să invoce numele tău,
care să se ridice și să se sprijine de tine,
pentru că ți-ai ascuns fața de la noi
și ne-ai făcut să ne topim prin păcatele noastre.
6 Nimeni nu chema numele Tău și nici unul nu se deștepta ca să se întărească întru Tine. Căci Tu ai ascuns fața Ta de la noi și ne-ai lăsat în voia fărădelegilor noastre.
7 Acum, Doamne, tu ești tatăl nostru;
noi suntem lutul, iar tu olarul.
Noi toți suntem lucrarea mâinii tale.
7 Și acum, Doamne, Tu ești Tatăl nostru, noi suntem lutul și Tu olarul, toți lucrul mâinilor Tale suntem!
8 Nu te mânia, Doamne, prea tare
și nici nu-ți adu aminte
pentru totdeauna de păcat!
Iată, vezi, te rog,
noi toți suntem poporul tău!
8 O, Doamne! Nu Te mânia pe noi foarte și nu-ți aduce aminte la nesfârșit de fărădelegea noastră! Privește, căci noi toți suntem poporul Tău!
9 Cetățile tale sfinte au devenit pustiu,
Sión este un pustiu
și Ierusalímul, o ruină.
9 Cetățile Tale sfinte au ajuns pustii, Sionul este ca un deșert, Ierusalimul ca un loc pustiit!
10 Casa sfințeniei și a splendorii noastre,
unde te lăudau părinții noștri,
a căzut pradă focului,
iar lucrurile noastre de preț au devenit o ruină.
10 Templul nostru sfânt și mărit în care Te-au preaslăvit părinții noștri a ajuns pradă focului și toate cele scumpe nouă, dărâmături!
11 Oare pentru acestea te vei opri, Doamne?
Vei tăcea și ne vei umili la nesfârșit?
11 Poți Tu oare să Te stăpânești, să taci, Doamne, și să ne întristezi atât de mult?
