1 Cine este Cel ce vine împurpurat, cu veșmintele Sale mai roșii decât ale celui ce culege la vie, cu podoabă în îmbrăcămintea Lui și mândru de belșugul puterii Lui? „Eu sunt Acela al Cărui cuvânt este dreptatea și puternic este să răscumpere!”Fc 49,11 Cant 5,10 Is 34,5-6
2 Pentru ce ai îmbrăcămintea roșie și veșmântul Tău este roșu ca al celui care calcă în teasc?Ap 19,13
3 „Singur am călcat în teasc și dintre popoare nimeni nu era cu Mine; și i-am călcat în mânia Mea, i-am strivit în urgia Mea, încât sângele lor a țâșnit pe veșmântul Meu, și Mi-am pătat toate hainele Mele.Is 43,25 Plg 1,15 In 13,33 Ap 14,20 Ap 19,17
4 Căci o zi de răzbunare era sortită în inima Mea și anul răscumpărării sosise.Is 34,8 Is 61,2
5 Priveam în jur: nici un ajutor! Mă cuprindea mirarea: nici un sprijin! Atunci brațul Meu M-a ajutat și urgia Mea sprijin Mi-a fost.Ps 97,1 Is 59,16
6 În mânia Mea am călcat în picioare popoare și le-am zdrobit în urgia Mea și Sângele lor l-am împrăștiat pe pământ”.Is 49,26
7 Voi pomeni îndurările Domnului, faptele Lui minunate, după tot ce a făcut Domnul pentru noi și pentru marea bunătate pe care El ne-a mărturisit-o în milostivirea Sa și după mulțimea milelor Sale.Ef 5,20
8 Și a zis: „Cu adevărat ei sunt poporul Meu, fii care nu vor fi necredincioși!”
9 Și El le-a fost izbăvitor în toate strâmtorările lor. Și n-a fost un trimis și nici un înger, ci fața Lui i-a mântuit. Întru iubirea Lui și întru îndurarea Lui El i-a răscumpărat, i-a ridicat și i-a purtat în toată vremea de demult.Ies 19,4 Dt 7,7-8 Dt 32,11-12 Dn 6,28
10 Dar ei s-au răzvrătit și au amărât Duhul Lui cel sfânt, din care pricină El S-a făcut împotrivitorul lor și s-a războit împotriva lor.Nm 14,11 Ps 77,57
11 Atunci ei și-au adus aminte de vremurile trecute, de sluga Sa Moise: Unde este Cel ce a scos din mare pe păstorul și turma Sa? Unde este Cel ce a pus în mijlocul ei Duhul Său cel sfânt?Ies 14,30
12 Cel Care a călăuzit dreapta lui Moise cu brațul Său slăvit? Cel Care a despicat apele înaintea lor ca să-Și facă un nume veșnic?Ies 14,21 Nm 14,17
13 Care i-a călăuzit prin adâncurile mării, ca pe un cal în pustiu și ei nu s-au poticnit?Sol 19,9
14 Ca dobitoacele care coboară la șes, așa Duhul Domnului îi aducea la odihnă. Astfel ai povățuit Tu pe poporul Tău, ca să-ți faci un nume slăvit.Ps 105,8
15 Privește din ceruri și vezi, din locașul Tău cel sfânt și strălucit: Unde este râvna și puterea Ta nesfârșită, zbuciumul lăuntrului Tău și milostivirile Tale?Dt 26,15 Bar 2,16
16 Pentru mine, acestea au încetat! Dar Tu ești Părintele nostru! Avraam nu știe nimic, Israel nu ne cunoaște. Tu, Doamne, ești Tatăl nostru, Mântuitorul nostru: acesta este numele Tău de totdeauna.Ps 26,14 Is 67,7 In 8,41
17 Pentru ce, Doamne, ne-ai lăsat să rătăcim departe de căile Tale și ne-ai învârtoșat inimile noastre ca să nu ne temem de Tine? Întoarce-Te pentru robii Tăi, pentru semințiile moștenirii Tale.Dt 32,9 Ps 118,10 Rm 11,7 2Co 3,14
18 Pentru ce au pășit cei nelegiuiți în templul Tău și vrăjmașii noștri au călcat în picioare altarul Tău?Ps 78,1
19 Am ajuns ca unii peste care Tu de multă vreme nu mai stăpânești și care nu mai sunt chemați cu numele Tău. Dacă ai rupe cerurile și Te-ai pogorî, munții s-ar cutremura!Ps 96,4.5 Is 64,9-10
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Cine este cel care vine din Edóm
cu haine viu colorate, din Bóțra?
El, mândru în hainele lui,
oprimă prin marea lui putere.
Eu, cel care vorbesc cu dreptate
și sunt mare ca să mântuiesc.
1 Cine este Cel ce vine împurpurat, cu veșmintele Sale mai roșii decât ale celui ce culege la vie, cu podoabă în îmbrăcămintea Lui și mândru de belșugul puterii Lui? „Eu sunt Acela al Cărui cuvânt este dreptatea și puternic este să răscumpere!”
2 De ce sunt roșii hainele tale
și veșmintele tale,
ca ale celui care strivește în teasc?
2 Pentru ce ai îmbrăcămintea roșie și veșmântul Tău este roșu ca al celui care calcă în teasc?
3 Eu singur le-am călcat în teasc
și dintre popoare nu era nimeni cu mine.
Le-am călcat în mânia mea
și le-am zdrobit în furia mea.
Sângele lor a țâșnit pe hainele mele
și toată îmbrăcămintea mea mi-am pătat-o.
3 „Singur am călcat în teasc și dintre popoare nimeni nu era cu Mine; și i-am călcat în mânia Mea, i-am strivit în urgia Mea, încât sângele lor a țâșnit pe veșmântul Meu, și Mi-am pătat toate hainele Mele.
4 Căci în inima mea era o zi de răzbunare
și anul celor răscumpărați ai mei a venit.
4 Căci o zi de răzbunare era sortită în inima Mea și anul răscumpărării sosise.
5 Am privit, dar nu era nimeni care să ajute,
m-am mirat: nu era nimeni care să sprijine.
De aceea, brațul meu m-a salvat
și furia mea, ea m-a sprijinit.
5 Priveam în jur: nici un ajutor! Mă cuprindea mirarea: nici un sprijin! Atunci brațul Meu M-a ajutat și urgia Mea sprijin Mi-a fost.
6 În mânia mea am călcat popoare în picioare
și le-am îmbătat în furia mea.
Și am făcut să curgă sângele lor în pământ.
6 În mânia Mea am călcat în picioare popoare și le-am zdrobit în urgia Mea și Sângele lor l-am împrăștiat pe pământ”.
7 Voi face să se amintească bunătatea
Domnului și lauda Domnului,
după toate câte ni le-a făcut Domnul,
ca și multul bine pentru casa lui Israél,
pe care le-a făcut după marea sa
îndurare și în bunătatea lui.
7 Voi pomeni îndurările Domnului, faptele Lui minunate, după tot ce a făcut Domnul pentru noi și pentru marea bunătate pe care El ne-a mărturisit-o în milostivirea Sa și după mulțimea milelor Sale.
8 El a zis: „Cu adevărat ei sunt poporul meu,
fii care nu spun minciună”.
El a fost pentru ei mântuire
8 Și a zis: „Cu adevărat ei sunt poporul Meu, fii care nu vor fi necredincioși!”
9 în toate strâmtorările lor.
Erau în strâmtorare
și îngerul dinaintea lui i-a mântuit:
pentru dragostea lui și pentru mila lui,
el i-a răscumpărat,
i-a ridicat și i-a purtat în zilele de odinioară.
9 Și El le-a fost izbăvitor în toate strâmtorările lor. Și n-a fost un trimis și nici un înger, ci fața Lui i-a mântuit. Întru iubirea Lui și întru îndurarea Lui El i-a răscumpărat, i-a ridicat și i-a purtat în toată vremea de demult.
10 Dar ei s-au revoltat
și l-au întristat pe Duhul său cel Sfânt;
el s-a întors împotriva lor ca dușman
și el însuși a luptat împotriva lor.
10 Dar ei s-au răzvrătit și au amărât Duhul Lui cel sfânt, din care pricină El S-a făcut împotrivitorul lor și s-a războit împotriva lor.
11 Și-a amintit de zilele de odinioară,
de Moise și de poporul său.
Unde este cel care i-a scos din mare
cu păstorii turmei sale?
Unde este cel care a pus în ei
Duhul său cel Sfânt?
11 Atunci ei și-au adus aminte de vremurile trecute, de sluga Sa Moise: Unde este Cel ce a scos din mare pe păstorul și turma Sa? Unde este Cel ce a pus în mijlocul ei Duhul Său cel sfânt?
12 El l-a făcut să meargă la dreapta sa pe Moise,
brațul splendorii sale,
și a despicat apele înaintea lor,
ca să-i facă un nume veșnic;
12 Cel Care a călăuzit dreapta lui Moise cu brațul Său slăvit? Cel Care a despicat apele înaintea lor ca să-Și facă un nume veșnic?
13 i-a făcut să meargă prin abisuri
ca pe cal în pustiu și nu s-au poticnit.
13 Care i-a călăuzit prin adâncurile mării, ca pe un cal în pustiu și ei nu s-au poticnit?
14 Cum coboară o cireadă în vale,
așa le-a dat odihnă Duhul Domnului,
tot așa ai călăuzit poporul tău
ca să-ți faci un nume măreț.
14 Ca dobitoacele care coboară la șes, așa Duhul Domnului îi aducea la odihnă. Astfel ai povățuit Tu pe poporul Tău, ca să-ți faci un nume slăvit.
15 Privește din cer și vezi
din locuința sfințeniei și a splendorii tale!
Unde sunt zelul și puterea ta?
S-au restrâns oare freamătul tău
și îndurarea ta față de mine?
15 Privește din ceruri și vezi, din locașul Tău cel sfânt și strălucit: Unde este râvna și puterea Ta nesfârșită, zbuciumul lăuntrului Tău și milostivirile Tale?
16 Căci ești tatăl nostru;
Abrahám nu ne-a cunoscut
și Israél nu ne-a luat în seamă.
Tu, Doamne, ești tatăl nostru;
numele tău este:
„Răscumpărătorulnostru” din veșnicie.
16 Pentru mine, acestea au încetat! Dar Tu ești Părintele nostru! Avraam nu știe nimic, Israel nu ne cunoaște. Tu, Doamne, ești Tatăl nostru, Mântuitorul nostru: acesta este numele Tău de totdeauna.
17 De ce, Doamne, ne-ai făcut
să rătăcim de la căile tale
și ne-ai împietrit inima
ca să nu se teamă de tine?
Întoarce-te de dragul slujitorilor tăi,
al triburilor moștenirii tale!
17 Pentru ce, Doamne, ne-ai lăsat să rătăcim departe de căile Tale și ne-ai învârtoșat inimile noastre ca să nu ne temem de Tine? Întoarce-Te pentru robii Tăi, pentru semințiile moștenirii Tale.
18 Pentru puțin timp
a stăpânit poporul tău cel sfânt;
adversarii tăi au călcat în picioare
sanctuarul tău.
18 Pentru ce au pășit cei nelegiuiți în templul Tău și vrăjmașii noștri au călcat în picioare altarul Tău?
19 Am devenit de demult cei asupra
cărora nu ai stăpânit și peste care
nu a fost invocat numele tău.
O, dacă ai despica cerurile și ai coborî!
Munții s-ar topi înaintea ta,
19 Am ajuns ca unii peste care Tu de multă vreme nu mai stăpânești și care nu mai sunt chemați cu numele Tău. Dacă ai rupe cerurile și Te-ai pogorî, munții s-ar cutremura!