1 Cel care trăiește în veac a zidit toate deobște.Fc 1,31 Ps 135,5 Fa 4,15
2 Domnul singur este drept.
3 Nimănui n-a dat putere, ca să vestească lucrurile Lui, și cine va cerca slava Lui?
4 Puterea slavei Lui, cine o va măsura? Și cine va putea grăi milele Lui?
5 Nu pot împuțina, nici a adăuga, nici a cerca minunile Domnului.
6 Când va sfârși omul, atunci va începe, și când va înceta, atunci nu va fi.
7 Ce este omul și la ce poate să fie folositor? Care este partea lui bună și care este partea lui cea rea?
8 Numărul zilelor omului, cel mult o sută de ani.Ps 89,10 Sir 1,2
9 Ca o picătură de apă din mare și ca un grăunte de nisip, așa sunt de puțini anii în ziua veacului.Sol 2,18 2Ptr 3,9
10 Pentru aceea îndelung-răbdător este Domnul cu ei și a vărsat peste ei mila Sa.
11 Văzut-a și a cunoscut pieirea lor, că rea este; pentru aceea a înmulțit milostivirea Sa.Iz 13,23
12 Mila omului către aproapele său, iar mila Domnului peste tot trupul;Ps 44,9 Mt 5,45 Mt 6,12
13 Mustrând și certând și învățând, El întoarce ca un păstor turma Sa.Ps 117,18
14 Pe cei care primesc învățătura și pe cei care se sârguiesc spre judecățile Lui îi miluiește.
15 Fiule, în cele bune nu da plângere, și în toată darea nu întrista cu cuvântul.Sir 20,14-15 Sir 41,28
16 Oare nu roua răcorește căldura? Așa, mai bun este cuvântul decât darea.
17 Oare nu este mai bun cuvântul decât darea cea bună? Și amândouă sunt la omul cel darnic.Pr 16,24 Pr 25,11
18 Nebunul scoate ochii cu dojenile lui și darul celui pizmaș face ochii să lăcrimeze.
19 Mai înainte ca să vorbești, învață, și mai înainte de boală te îngrijește.
20 Mai înainte de judecată ispitește-te pe tine, și în ceasul judecății vei afla milă.Lc 4,23 1Co 11,28
21 Mai înainte de boală smerește-te, și în vremea păcatelor arată întoarcere.Lc 6,42
22 Nu te împiedica a împlini făgăduința în vreme bună, și nu aștepta până la moarte ca să faci ce ai făgăduit.Ps 94,8 Sir 5,8 Lc 18,1 Rm 12,11 1Tes 5,17
23 Mai înainte de a făgădui, pregătește-te, și nu fi ca omul care ispitește pe Domnul.
24 Adu-ți aminte de mânia cea din ziua sfârșitului și de vremea răsplătirii, când va întoarce Dumnezeu fața.Sir 1,30
25 Adu-ți aminte de foamete în timpul belșugului, și de sărăcie și lipsă în zilele de bogăție.Sir 11,27 Mt 14,20
26 De dimineață până seara se schimbă vremea și toate sunt grabnice înaintea Domnului.Evr 13,3
27 Omul înțelept întru toate se va teme, și în zilele păcatelor se va feri de greșeală.Pr 28,14
28 Tot cel înțelegător cunoaște înțelepciunea și cel care a aflat-o va da mărturie.Pr 1,5
29 Cei înțelepți la cuvinte și ei s-au înțelepțit și au belșug de pilde alese.
30 După poftele tale nu merge și de la poftele tale te întoarce.Rm 6,12 Rm 8,13 Rm 13,13-14
31 De vei da sufletului tău plăcerea poftei, te va face pe tine bucurie vrăjmașilor tăi.
32 Nu te veseli cu multă desfătare, nici te lega cu îngreunarea ei.Lc 16,19
33 Nu te sărăci, făcând ospețe din împrumut, când n-ai nimic în pungă.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Cel care trăiește în veci
a creat toate dimpreună.
1 Cel care trăiește în veac a zidit toate deobște.
2 Numai Domnul poate fi [considerat] drept
și nu este nimeni în afară de el.
2 Domnul singur este drept.
3 El guvernează lumea cu palma mâinii sale
și toate ascultă de voința lui.
Pentru că el este regele tuturor prin puterea sa,
care desparte între ele cele sfinte de cele profane.
3 Nimănui n-a dat putere, ca să vestească lucrurile Lui, și cine va cerca slava Lui?
4 Nimănui nu i-a permis
să facă cunoscute faptele sale;
și cine va examina mărețiile sale?
4 Puterea slavei Lui, cine o va măsura? Și cine va putea grăi milele Lui?
5 Puterea măreției lui cine o va măsura
și cine va reuși să povestească îndurarea lui?
5 Nu pot împuțina, nici a adăuga, nici a cerca minunile Domnului.
6 Nu se pot micșora și nu se pot adăuga
și nu este cine să examineze minunățiile Domnului.
6 Când va sfârși omul, atunci va începe, și când va înceta, atunci nu va fi.
7 Când omul ajunge la capăt, atunci începe
și, când încetează, atunci rămâne perplex.
7 Ce este omul și la ce poate să fie folositor? Care este partea lui bună și care este partea lui cea rea?
8 Ce este omul și care este rostul lui?
Care e binele lui și care e răul lui?
8 Numărul zilelor omului, cel mult o sută de ani.
9 Numărul zilelor omului
sunt cel mult o sută de ani,
iar adormirea fiecăruia este imprevizibilă tuturor.
9 Ca o picătură de apă din mare și ca un grăunte de nisip, așa sunt de puțini anii în ziua veacului.
10 Ca o picătură de apă din mare
și ca un fir de nisip,
așa de puțini sunt anii față de veșnicie.
10 Pentru aceea îndelung-răbdător este Domnul cu ei și a vărsat peste ei mila Sa.
11 De aceea, Domnul
este îndelung-răbdător cu [oamenii]
și-și revarsă îndurarea asupra lor.
11 Văzut-a și a cunoscut pieirea lor, că rea este; pentru aceea a înmulțit milostivirea Sa.
12 A văzut și a recunoscut că sfârșitul lor este rău,
de aceea și-a înmulțit milostivirea.
12 Mila omului către aproapele său, iar mila Domnului peste tot trupul;
13 Îndurarea omului este față de aproapele lui,
dar îndurarea Domnului este față de toată făptura:
el mustră, el educă, învață și întoarce
precum păstorul turma sa.
13 Mustrând și certând și învățând, El întoarce ca un păstor turma Sa.
14 El se îndură de cei care primesc educația
și de cei care sunt zeloși față de judecățile sale.
14 Pe cei care primesc învățătura și pe cei care se sârguiesc spre judecățile Lui îi miluiește.
15 Fiule, la cele bune să nu adaugi dojană
și la orice dar [să nu adaugi] cuvinte triste!
15 Fiule, în cele bune nu da plângere, și în toată darea nu întrista cu cuvântul.
16 Oare roua nu temperează arșița?
Tot așa un cuvânt este mai bun decât darul.
16 Oare nu roua răcorește căldura? Așa, mai bun este cuvântul decât darea.
17 Iată, oare cuvântul
nu este mai presus decât darul cel bun?
Dar amândouă [se găsesc]
la bărbatul plin de bunătate.
17 Oare nu este mai bun cuvântul decât darea cea bună? Și amândouă sunt la omul cel darnic.
18 Cel nebun jignește fără bunătate,
iar darul celui invidios topește ochii.
18 Nebunul scoate ochii cu dojenile lui și darul celui pizmaș face ochii să lăcrimeze.
19 Înainte de a vorbi, învață
și, înainte de boală, îngrijește-te!
19 Mai înainte ca să vorbești, învață, și mai înainte de boală te îngrijește.
20 Înainte de judecată, examinează-te pe tine însuți
și, în ziua vizitării, vei afla milostivire!
20 Mai înainte de judecată ispitește-te pe tine, și în ceasul judecății vei afla milă.
21 Înainte de a te îmbolnăvi, umilește-te
și, în momentul păcatului, arată căință!
21 Mai înainte de boală smerește-te, și în vremea păcatelor arată întoarcere.
22 Să nu te împiedice [nimic]
să împlinești votul la timpul potrivit
și să nu aștepți până la moarte
ca să te îndreptățești!
22 Nu te împiedica a împlini făgăduința în vreme bună, și nu aștepta până la moarte ca să faci ce ai făgăduit.
23 Înainte să faci un vot, pregătește-te pe tine însuți
ca să nu fii ca omul
care-l pune la încercare pe Domnul!
23 Mai înainte de a făgădui, pregătește-te, și nu fi ca omul care ispitește pe Domnul.
24 Amintește-ți de mânia din zilele sfârșitului
și de timpul răzbunării
când el își va întoarce fața!
24 Adu-ți aminte de mânia cea din ziua sfârșitului și de vremea răsplătirii, când va întoarce Dumnezeu fața.
25 Amintește-ți de timpul foametei
în timpul belșugului;
de sărăcie și de nevoie, în timpul bogăției!
25 Adu-ți aminte de foamete în timpul belșugului, și de sărăcie și lipsă în zilele de bogăție.
26 De dimineață până seara, timpul se schimbă
și toate sunt trecătoare înaintea Domnului!
26 De dimineață până seara se schimbă vremea și toate sunt grabnice înaintea Domnului.
27 Omul înțelept este precaut în toate
și în zilele păcatului se ferește de greșeală.
27 Omul înțelept întru toate se va teme, și în zilele păcatelor se va feri de greșeală.
28 Orice [om] iscusit cunoaște înțelepciunea
și dă laudă celui care o găsește.
28 Tot cel înțelegător cunoaște înțelepciunea și cel care a aflat-o va da mărturie.
29 Cei iscusiți în cuvinte au devenit și ei înțelepți
și au revărsat ca ploaia proverbe potrivite.
Mai bine încredințarea în singurul stăpân
decât inima moartă, alipită la un mort.
29 Cei înțelepți la cuvinte și ei s-au înțelepțit și au belșug de pilde alese.
30 Să nu mergi după pasiunile tale
și înfrânează-te de la dorințele tale!
30 După poftele tale nu merge și de la poftele tale te întoarce.
31 Dacă satisfaci plăcerea dorinței pentru sufletul tău,
te vei face de râsul dușmanilor tăi.
31 De vei da sufletului tău plăcerea poftei, te va face pe tine bucurie vrăjmașilor tăi.
32 Nu te bucura de multă desfătare,
căci vei deveni nevoiaș din cauza cheltuielii ei!
32 Nu te veseli cu multă desfătare, nici te lega cu îngreunarea ei.
33 Să nu devii sărac petrecând din împrumut,
când tu nu ai nimic în pungă.
Ar fi o capcană pentru propria viață!
33 Nu te sărăci, făcând ospețe din împrumut, când n-ai nimic în pungă.
