1 Deșarte nădejdi și mincinoase își face omul cel neînțelegător și visurile fac pe cei neînțelepți să-și iasă din fire.Ir 29,8 Sir 5,6
2 Ca și cel care se prinde de umbră și aleargă după vânt, așa este și cel care crede visurilor.Ecc 5,6
3 Numai oglindire este vederea viselor; asemănarea feței înaintea feței adevărate.
4 De la diavol ce poți scoate curat? Și din minciună ce poți scoate adevărat?Mt 12,34
5 Ghicitul, tâlcuirea semnelor și visele deșarte sunt ca la aceea care este gata să nască; inima aiurează.
6 De nu vor fi trimise de la Cel Preaînalt, ca să te cerceteze, să nu dai inima ta spre ele.Fc 20,3 Fc 37,5 1Rg 3,5
7 Că pe mulți i-au înșelat visele și au căzut cei care au nădăjduit în ele.Mt 15,9 Col 2,8.22
8 Fără minciună se împlinește legea și înțelepciunea este desăvârșită în sinceritate.
9 Omul învățat multe a cunoscut și cel care știe multe înțelepțește va grăi.
10 Cel care nu a învățat știe puține, iar cel care a umblat multe țări a înmulțit înțelepciunea.
11 Multe am văzut în călătoriile mele și mai mult decât cuvintele mele este înțelegerea mea.
12 De multe ori am fost în primejdie de moarte și am scăpat prin acestea.
13 Duhul celor care se tem de Domnul va fi viu, pentru că nădejdea lor este spre a se mântui.Ps 55,11
14 Cel care se teme de Domnul n-are teamă de nimic; el nu tremură, căci Dumnezeu este nădejdea lui.Ps 3,4 Ps 90,2
15 Fericit este sufletul celui care se teme de Domnul.Ps 127,1
16 Și în cine se reazemă și cine este întărirea lui?
17 Ochii Domnului peste cei care Îl iubesc; scut puternic și întărire vajnică este Domnul;Ps 33,15
18 Adăpost împotriva vântului din deșert, umbră împotriva arșiței de la amiază, ocrotire împotriva piedicilor, asigurare împotriva căderilor.
19 El înalță sufletul și luminează ochii, dând vindecare, viață și binecuvântare.
20 Cel care jertfește din nedreptate, aduce prinos hulit și nu sunt spre bună vrere prinoasele celor fără de lege.Pr 21,27
21 Nu binevoiește Cel Preaînalt spre darurile celor nelegiuiți; nici înmulțirea jertfelor celor nelegiuiți nu curățește păcatele.Pr 15,8 Pr 21,27 Am 5,22
22 Cine aduce jertfă din averea săracilor junghie pe fiu înaintea tatălui său.Is 66,3
23 Pâinea celor lipsiți este viața săracilor și cel care o ia pe aceasta este omul vărsării de sânge.
24 Cel care ia aproapelui hrana trebuitoare este ca și cel care omoară pe aproapele său, și cel care oprește simbria slugii, ca acel care varsă sânge.Dt 24,14-15 Sir 7,21
25 Când unul zidește și altul strică, ce folos au, fără numai că se ostenesc?
26 Când unul se roagă și altul blesteamă, al cui glas va auzi Stăpânitorul?
27 Cine se spală de la mort și iarăși se atinge de el, ce i-a folosit spălarea?Nm 19,11
28 Așa omul cel care postește întru păcatele sale și iarăși merge și face aceleași.2Ptr 2,22
29 Rugăciunea lui, cine o va asculta? Și ce a folosit smerindu-se pe sine?
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Speranțele deșarte și minciunile
sunt pentru omul fără minte,
iar visele dau aripi celui nepriceput.
1 Deșarte nădejdi și mincinoase își face omul cel neînțelegător și visurile fac pe cei neînțelepți să-și iasă din fire.
2 Ca unul care se agață de umbră și urmărește vântul,
așa este cel care acordă atenție viselor.
2 Ca și cel care se prinde de umbră și aleargă după vânt, așa este și cel care crede visurilor.
3 Una după alta este viziunea viselor:
înaintea unui chip este asemănarea [altui] chip.
3 Numai oglindire este vederea viselor; asemănarea feței înaintea feței adevărate.
4 Din impuritate, ce va fi purificat,
și din minciună, ce va fi adevărat?
4 De la diavol ce poți scoate curat? Și din minciună ce poți scoate adevărat?
5 Prezicerile, prevestirile și visele sunt zadarnice
și inima delirează
precum cea care este în chinurile nașterii.
5 Ghicitul, tâlcuirea semnelor și visele deșarte sunt ca la aceea care este gata să nască; inima aiurează.
6 Dacă nu sunt trimise de la Cel Preaînalt,
nu le pune la inima ta!
6 De nu vor fi trimise de la Cel Preaînalt, ca să te cerceteze, să nu dai inima ta spre ele.
7 Pe mulți visele i-au făcut să rătăcească
și pe cei care și-au pus speranța în ele,
și-au făcut să cadă.
7 Că pe mulți i-au înșelat visele și au căzut cei care au nădăjduit în ele.
8 Fără minciună va fi împlinită legea
și înțelepciunea este desăvârșită
în gura celui credincios.
8 Fără minciună se împlinește legea și înțelepciunea este desăvârșită în sinceritate.
9 Omul călător cunoaște multe
și cel mult încercat va povesti cu inteligență.
9 Omul învățat multe a cunoscut și cel care știe multe înțelepțește va grăi.
10 Cel care nu a fost încercat știe puține
10 Cel care nu a învățat știe puține, iar cel care a umblat multe țări a înmulțit înțelepciunea.
11 și cel care a călătorit și-a înmulțit abilitatea.
11 Multe am văzut în călătoriile mele și mai mult decât cuvintele mele este înțelegerea mea.
12 Multe am văzut în călătoria mea,
dar înțelegerea mea
este mai mult decât cuvintele mele.
12 De multe ori am fost în primejdie de moarte și am scăpat prin acestea.
13 Deseori am riscat până la moarte,
dar am fost salvat datorită acestora.
13 Duhul celor care se tem de Domnul va fi viu, pentru că nădejdea lor este spre a se mântui.
14 Duhul celor care se tem de Domnul va trăi
14 Cel care se teme de Domnul n-are teamă de nimic; el nu tremură, căci Dumnezeu este nădejdea lui.
15 și speranța lor este în cel care-i mântuiește.
15 Fericit este sufletul celui care se teme de Domnul.
16 Cel care se teme de Domnul
nu se va teme de nimic și nu se va înfricoșa,
pentru că [Domnul] este speranța lui.
16 Și în cine se reazemă și cine este întărirea lui?
17 Fericit este sufletul celui care se teme de Domnul:
17 Ochii Domnului peste cei care Îl iubesc; scut puternic și întărire vajnică este Domnul;
18 pe cine se sprijină și cine este sprijinul lui?
18 Adăpost împotriva vântului din deșert, umbră împotriva arșiței de la amiază, ocrotire împotriva piedicilor, asigurare împotriva căderilor.
19 Ochii Domnului sunt asupra celor care îl iubesc,
e ocrotire puternică și sprijin tare,
adăpost de vântul fierbinte
și adăpost de [soarele] de la amiază,
apărare de poticnire și ajutor în cădere.
19 El înalță sufletul și luminează ochii, dând vindecare, viață și binecuvântare.
20 El înalță sufletul și luminează ochii,
dă vindecare, viață și binecuvântare.
20 Cel care jertfește din nedreptate, aduce prinos hulit și nu sunt spre bună vrere prinoasele celor fără de lege.
21 Cel care jertfește din nedreptate
[aduce] o ofrandă întinată
21 Nu binevoiește Cel Preaînalt spre darurile celor nelegiuiți; nici înmulțirea jertfelor celor nelegiuiți nu curățește păcatele.
22 și darurile celor fărădelege
nu sunt spre bunăvoință.
22 Cine aduce jertfă din averea săracilor junghie pe fiu înaintea tatălui său.
23 Cel Preaînalt nu-și găsește plăcerea
în ofrandele celor nelegiuiți
și nu iartă păcatele datorită mulțimii jertfelor.
23 Pâinea celor lipsiți este viața săracilor și cel care o ia pe aceasta este omul vărsării de sânge.
24 Cel care aduce jertfă din averea săracilor
este precum cel care jertfește fiul
înaintea tatălui său.
24 Cel care ia aproapelui hrana trebuitoare este ca și cel care omoară pe aproapele său, și cel care oprește simbria slugii, ca acel care varsă sânge.
25 Pâinea celor nevoiași este viața săracilor
și cel care o ia este un om [vărsător] de sânge.
25 Când unul zidește și altul strică, ce folos au, fără numai că se ostenesc?
26 Îl ucide pe aproapele
cel care îi ia cele necesare pentru viață
26 Când unul se roagă și altul blesteamă, al cui glas va auzi Stăpânitorul?
27 și varsă sânge cel care îl privează de plată
pe cel plătit [cu ziua].
27 Cine se spală de la mort și iarăși se atinge de el, ce i-a folosit spălarea?
28 Unul construiește și altul dărâmă:
ce folos trag mai mult decât trudă?
28 Așa omul cel care postește întru păcatele sale și iarăși merge și face aceleași.
29 Unul se roagă și altul blestemă:
al cărui glas va fi ascultat de Stăpân?
29 Rugăciunea lui, cine o va asculta? Și ce a folosit smerindu-se pe sine?
30 Unul se spală de [atingerea] de un mort
și apoi din nou îl atinge:
la ce i-a folosit purificarea sa?
31 Astfel este omul care postește pentru păcatele sale
și din nou ajunge să le facă.
Cine va asculta rugăciunea lui
și la ce i-a folosit când s-a umilit?
