1 Simon, fiul lui Onie, preotul cel mare, în viața sa a sprijinit templul Domnului și în zilele sale a întărit locașul cel sfânt.1Mac 12,7 2Mac 3,4
2 Și de el a fost ridicat zidul îndoit de mare, turnurile de la colțuri și zidul din jurul altarului.
3 În zilele lui s-a săpat casa apelor, un strângător larg ca marea;
4 El a păzit pe poporul său de cădere și a întărit cetatea împotriva năvălirilor dușmane.
5 Cât de măreț era el în șuvoiul poporului, când ieșea din templul Domnului!
6 Ca luceafărul de dimineață în mijlocul norului; ca luna plină în zilele ei;
7 Ca soarele strălucind peste locașul Celui Preaînalt și ca arcul curcubeului luminând în norii slavei;
8 Ca floarea trandafirului în zilele primăverii, ca floarea crinului la curgerea apelor;
9 Ca odrasla Libanului în zilele verii, ca focul și ca tămâia pe cățuie;
10 Ca vasul cel de aur, bătut și împodobit cu tot felul de piatră scumpă;
11 Ca măslinul ce odrăslește roade și ca chiparosul ce se înalță în nori.
12 Când lua el haina măririi și se îmbrăca în toată podoaba,Ies 28,4
13 Când se suia el la altarul cel sfânt, se umplea de slavă sfântul locaș, iar când primea părțile din mâinile preoților și el stătea lângă focul de pe altar,
14 Împrejurul lui fiind cununa fraților; el părea atunci ca odrasla cedrului în Liban, și ei îl înconjurau pe el ca stâlpările de finic.
15 Și toți fiii lui Aaron erau întru mărirea lor și jertfele Domnului erau în mâinile lor, înaintea a toată adunarea lui Israel.
16 Și slujind la altar, să împodobească jertfa Celui Preaînalt Atotțiitorului,
17 Întindea la cupă mâna sa și luând din sângele strugurelui,
18 Vărsa la temeliile jertfelnicului miros de bună mireasmă Celui Preaînalt, Împăratului tuturor; atunci strigau fiii lui Aaron din trâmbițele lor de aramă.Nm 10,2.10
19 Au făcut auzit glas mare întru pomenire înaintea Celui Preaînalt.
20 Atunci tot poporul împreună s-a grăbit și a căzut cu fața la pământ, ea să se închine Domnului său atotțiitorul, Dumnezeului Celui Preaînalt.
21 Și au lăudat cântăreții cu glasurile lor în casa cea mare, s-a îndulcit viersul și s-a rugat poporul Domnului Celui Preaînalt cu rugăciune înaintea Celui milostiv, până ce s-a săvârșit podoaba Domnului și slujba Lui s-a încheiat.
22 Atunci, coborându-se, a ridicat mâinile sale peste toată adunarea fiilor lui Israel ca să dea binecuvântarea Domnului cu buzele sale și, rostind numele Domnului, întru numele Lui să fie lăudat.Nm 6,23
23 Și ei se închinau încă o dată, ca să primească binecuvântare de la Cel Preaînalt.
24 Și acum, binecuvântați pe Dumnezeu, toți, pe Cel care face lucruri mari pretutindeni.Ioil 2,21
25 Cel care înalță zilele noastre din sânul mamei și face cu noi după mila Sa
26 Să ne dea nouă veselia inimii și să fie pace în zilele noastre întru Israel, până ce vor fi zilele veacului, ca să întărească la noi credința milei Sale și în zilele Lui să ne izbăvească.1Rg 8,27
27 Două neamuri a urât sufletul meu și al treilea nu este neam:
28 Cei care șed în muntele Samariei, Filistenii și poporul cel nelegiuit care locuiește în Sichem.In 4,9
29 Învățătura înțelegerii și a științei am scris în cartea aceasta eu, Isus, fiul lui Sirah din Ierusalim, care a vărsat ploaie de înțelepciune din inima sa.
30 Fericit este cel care va petrece întru acestea; și cel care va pune acestea în inima sa înțelept va fi.
31 Că de va face acestea, la toate va birui, că lumina Domnului este poteca lui și dă celor credincioși înțelepciune. Bine este cuvântat Domnul în veac. Fie! Fie!
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Simon, fiul lui Onías, marele preot,
în [timpul] vieții sale a reparat casa
și în zilele lui a întărit templul.
1 Simon, fiul lui Onie, preotul cel mare, în viața sa a sprijinit templul Domnului și în zilele sale a întărit locașul cel sfânt.
2 De către el au fost puse temeliile înălțimii duble
și ale fortăreței înalte din jurul sanctuarului.
2 Și de el a fost ridicat zidul îndoit de mare, turnurile de la colțuri și zidul din jurul altarului.
3 În zilele lui a fost săpat rezervorul de apă,
un lac asemănător ca întindere cu marea.
3 În zilele lui s-a săpat casa apelor, un strângător larg ca marea;
4 Având grijă ca poporul său să nu cadă,
a fortificat cetatea cu întărituri.
4 El a păzit pe poporul său de cădere și a întărit cetatea împotriva năvălirilor dușmane.
5 Cât de glorios era la întoarcerea la popor,
la ieșirea din templu, de după catapeteasmă!
5 Cât de măreț era el în șuvoiul poporului, când ieșea din templul Domnului!
6 Ca o stea de dimineață în mijlocul norilor,
ca luna în zilele când e plină.
6 Ca luceafărul de dimineață în mijlocul norului; ca luna plină în zilele ei;
7 Ca soarele care strălucește
deasupra templului Celui Preaînalt,
precum curcubeul
care luminează printre norii gloriei.
7 Ca soarele strălucind peste locașul Celui Preaînalt și ca arcul curcubeului luminând în norii slavei;
8 Ca o floare de trandafir în zilele de primăvară,
ca un crin lângă un izvor de apă,
ca un vlăstar din Libán în zilele de vară.
8 Ca floarea trandafirului în zilele primăverii, ca floarea crinului la curgerea apelor;
9 Ca focul și tămâia în c[delniță,
ca un vas făcut în întregime din aur,
împodobit cu tot [felul] de pietre prețioase.
9 Ca odrasla Libanului în zilele verii, ca focul și ca tămâia pe cățuie;
10 Ca un măslin care odrăslește fructe
și ca un chiparos care se înalță până la nori.
10 Ca vasul cel de aur, bătut și împodobit cu tot felul de piatră scumpă;
11 Când lua pe el haina de glorie
și se înveșmânta
cu [ceea ce aduce] o laudă desăvârșită,
când urca la altarul cel sfânt,
aducea glorie incintei sanctuarului.
11 Ca măslinul ce odrăslește roade și ca chiparosul ce se înalță în nori.
12 Când primea părțile [de jertfă]
din mâinile preoților,
stătea lângă vatra altarului.
În jurul lui era coroana fraților
ca vlăstarele cedrilor care sunt în Libán
și-l înconjurau ca tulpinile palmierilor.
12 Când lua el haina măririi și se îmbrăca în toată podoaba,
13 Toți fiii lui Aarón, în gloria lor,
cu ofrandele Domnului în mâinile lor,
erau înaintea întregii adunări a lui Israél.
13 Când se suia el la altarul cel sfânt, se umplea de slavă sfântul locaș, iar când primea părțile din mâinile preoților și el stătea lângă focul de pe altar,
14 Iar plinătatea slujirilor sale era la altar
când orânduia ofrandele
Celui Preaînalt și Atotputernic.
14 Împrejurul lui fiind cununa fraților; el părea atunci ca odrasla cedrului în Liban, și ei îl înconjurau pe el ca stâlpările de finic.
15 Își întindea mâna asupra cupei
și vărsa din sângele de struguri,
revărsa la baza altarului mireasmă plăcută
pentru Cel Preaînalt, regele tuturor.
15 Și toți fiii lui Aaron erau întru mărirea lor și jertfele Domnului erau în mâinile lor, înaintea a toată adunarea lui Israel.
16 Atunci strigau fiii lui Aarón
și făceau să răsune trâmbițele din metal bătut;
făceau auzit un sunet puternic spre amintire
înaintea Celui Preaînalt.
16 Și slujind la altar, să împodobească jertfa Celui Preaînalt Atotțiitorului,
17 Atunci, tot poporul,
în mod obișnuit, se grăbea
și cădea cu fața la pământ pentru a-l adora
pe Domnul lor Atotputernic,
Dumnezeul cel Preaînalt.
17 Întindea la cupă mâna sa și luând din sângele strugurelui,
18 Psalmiștii lăudau cu glasurile lor,
dintr-un ecou foarte mare
se îndulcea melodia.
18 Vărsa la temeliile jertfelnicului miros de bună mireasmă Celui Preaînalt, Împăratului tuturor; atunci strigau fiii lui Aaron din trâmbițele lor de aramă.
19 Poporul îl implora pe Domnul cel Preaînalt
în rugăciune înaintea Celui Milostiv
până când era împlinită rânduiala Domnului
și se termina slujirea lui.
19 Au făcut auzit glas mare întru pomenire înaintea Celui Preaînalt.
20 Atunci, coborând, își ridica mâinile
asupra întregii adunări a fiilor lui Israél
pentru a da binecuvântarea Domnului
cu buzele sale
și pentru a se lăuda în numele lui.
20 Atunci tot poporul împreună s-a grăbit și a căzut cu fața la pământ, ea să se închine Domnului său atotțiitorul, Dumnezeului Celui Preaînalt.
21 Și a doua oară se prosternau
ca să primească binecuvântarea
de la Cel Preaînalt.
21 Și au lăudat cântăreții cu glasurile lor în casa cea mare, s-a îndulcit viersul și s-a rugat poporul Domnului Celui Preaînalt cu rugăciune înaintea Celui milostiv, până ce s-a săvârșit podoaba Domnului și slujba Lui s-a încheiat.
22 Și acum, binecuvântați-lpe Dumnezeul a toate,
care face lucruri mărețe oricând,
care înalță zilele noastre din [sânul] mamei
și face cu noi după îndurarea sa!
22 Atunci, coborându-se, a ridicat mâinile sale peste toată adunarea fiilor lui Israel ca să dea binecuvântarea Domnului cu buzele sale și, rostind numele Domnului, întru numele Lui să fie lăudat.
23 Să ne dea bucuria inimii
și să fie pace în zilele noastre în Israél,
ca în zilele veșniciei.
23 Și ei se închinau încă o dată, ca să primească binecuvântare de la Cel Preaînalt.
24 Îndurarea lui să rămână fidelă cu noi
și, în zilele noastre, să ne salveze!
24 Și acum, binecuvântați pe Dumnezeu, toți, pe Cel care face lucruri mari pretutindeni.
25 Pentru două neamuri
s-a indignat sufletul meu
și al treilea nici măcar nu este neam:
25 Cel care înalță zilele noastre din sânul mamei și face cu noi după mila Sa
26 cei care stau pe muntele Samaríei
și filisténii
și poporul nebun care locuiește în Síhem.
26 Să ne dea nouă veselia inimii și să fie pace în zilele noastre întru Israel, până ce vor fi zilele veacului, ca să întărească la noi credința milei Sale și în zilele Lui să ne izbăvească.
27 Educație a inteligenței și cunoaștere
a înscris în această carte
Isus, fiul lui Siráh, [fiul] lui Eleazár din Ierusalím,
care a revărsat ca ploaia
înțelepciunea din inima sa.
27 Două neamuri a urât sufletul meu și al treilea nu este neam:
28 Fericit este acela care se întoarce spre acestea
și le pune la inima lui: va deveni înțelept!
28 Cei care șed în muntele Samariei, Filistenii și poporul cel nelegiuit care locuiește în Sichem.
29 Dacă le va împlini, va fi puternic în toate,
căci lumina Domnului va fi calea lui.
Celor pioși le-a dat înțelepciune.
Binecuvântat să fie Domnul în veci. Amin! Amin!
29 Învățătura înțelegerii și a științei am scris în cartea aceasta eu, Isus, fiul lui Sirah din Ierusalim, care a vărsat ploaie de înțelepciune din inima sa.
30 Fericit este cel care va petrece întru acestea; și cel care va pune acestea în inima sa înțelept va fi.
31 Că de va face acestea, la toate va birui, că lumina Domnului este poteca lui și dă celor credincioși înțelepciune. Bine este cuvântat Domnul în veac. Fie! Fie!
