1 Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte.Ps 102,1
2 Întru strălucire și în mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca și cu o haină;Fc 1,3.6.8 Iov 36,29 Is 44,24 Za 11,1 Sir 43,14
3 Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui;Fc 1,7 Am 9,6
4 Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor;Evr 1,7
5 Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc;
6 Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui și nu se va clătina în veacul veacului.
7 Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea lui; peste munți vor sta ape.Iov 37,5
8 De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoșa.
9 Se suie munți și se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele.Iov 38,10-11
10 Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece și nici nu se vor întoarce să acopere pământul.Dt 11,11 Iov 5,10 Ps 73,15
11 Cel ce trimiți izvoare în văi, prin mijlocul munților vor trece ape;Ioil 1,20
12 Adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea își vor potoli.
13 Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas.Am 9,6
14 Cel ce adăpi munții din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul.Ps 146,8-9
15 Cel ce răsari iarbă dobitoacelor și verdeață spre slujba oamenilor;Fc 18,5 Jd 9,13 Rut 3,3 Dn 10,3 Sir 31,32.33 Sir 40,22 1Tim 5,23
16 Ca să scoată pâine din pământ și vinul veselește inima omului;
17 Ca să veselească fața cu untdelemn și pâinea inima omului o întărește.
18 Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările își vor face cuib.
19 Locașul cocostârcului în chiparoși. Munții cei înalți adăpost cerbilor stâncile scăpare iepurilor.
20 Făcut-ai luna spre vremi, soarele și-a cunoscut apusul său.Fc 1,16-18
21 Pus-ai întuneric și s-a făcut noapte, când vor ieși toate fiarele pădurii;Iov 38,39 Ps 146,9 Is 31,4
22 Puii leilor mugesc ca să apuce și să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor.Iov 37,8
23 Răsărit-a soarele și s-au adunat și în culcușurile lor se vor culca.
24 Ieși-va omul la lucrul său și la lucrarea sa până seara.Ps 32,5-6 Ps 91,5
25 Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înțelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta.Fc 1,21 Sir 43,29
26 Marea aceasta este mare și largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăți mici și mari.Iov 41,1
27 Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea.Ps 135,25 Ps 144,16 Ps 145,7 Lc 12,24
28 Toate către Tine așteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme.Pr 6,8
29 Dându-le Tu lor, vor aduna, deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăți;Iov 12,10 Iov 34,14 Dn 5,23 Naum 1,4
30 Dar întorcându-ți Tu fața Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor și se vor sfârși și în țărână se vor întoarce.Iov 33,4 Ps 143,5
31 Trimite-vei duhul Tău și se vor zidi și vei înnoi fața pământului.Idt 16,17
32 Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale.
33 Cel ce caută spre pământ și-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munți și fumegă.Ps 33,1
34 Cânta-voi Domnului în viața mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi.
35 Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul.Ps 102,1
36 Piară păcătoșii de pe pământ și cei fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.
Traducerea catolică (Psalmii 104)
Traducerea ortodoxă (Psalmii 103)
1 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul!
Doamne Dumnezeul meu,
tu ești nemărginit de mare.
Tu ești înveșmântat în strălucire și maiestate,
1 Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte.
2 învăluit în lumină ca într-o haină.
Tu întinzi cerurile ca pe un văl,
2 Întru strălucire și în mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca și cu o haină;
3 îți așezi pe ape lăcașurile tale,
îți faci carul din nori,
umbli pe aripile vântului;
3 Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui;
4 tu faci din suflările [de vânt] mesageri ai tăi
și din flăcările focului slujitori ai tăi.
4 Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor;
5 Tu ai așezat pământul pe temeliile sale,
ca să nu se clatine
în veci și pentru totdeauna.
5 Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc;
6 Tu ai acoperit abisul ca într-o haină;
și apele stăteau până deasupra munților.
6 Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui și nu se va clătina în veacul veacului.
7 La amenințarea ta, ele fug,
la glasul tunetului tău,
sunt cuprinse de groază;
7 Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea lui; peste munți vor sta ape.
8 se suie pe munți și se coboară în văi,
spre locul pe care l-ai stabilit pentru ele.
8 De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoșa.
9 Le-ai pus un hotar pe care nu-l vor trece,
nici nu se vor întoarce să acopere pământul.
9 Se suie munți și se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele.
10 Tu faci să țâșnească izvoarele în văi
și ele se strecoară printre munți.
10 Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece și nici nu se vor întoarce să acopere pământul.
11 Ele adapă toate viețuitoarele câmpului,
asinii sălbatici setea și-o potolesc.
11 Cel ce trimiți izvoare în văi, prin mijlocul munților vor trece ape;
12 Păsările cerului locuiesc deasupra lor
și dintre ramuri își înalță glasul lor.
12 Adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea își vor potoli.
13 Tu faci să cadă ploaie din lăcașurile tale
peste munți;
tu saturi pământul cu rodul lucrărilor tale.
13 Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas.
14 Tu faci să răsară iarbă pentru animale
și verdețuri, în folosul omului,
ca el să scoată hrană din pământ:
14 Cel ce adăpi munții din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul.
15 vinul care înveselește inima omului,
untdelemnul care face să strălucească fața sa
și pâinea care întărește inima omului.
15 Cel ce răsari iarbă dobitoacelor și verdeață spre slujba oamenilor;
16 Se satură copacii Domnului,
cedrii Libánului, pe care el i-a plantat.
16 Ca să scoată pâine din pământ și vinul veselește inima omului;
17 În ei, păsările își fac cuib,
iar barza își are locuința în chiparoși.
17 Ca să veselească fața cu untdelemn și pâinea inima omului o întărește.
18 Munții cei înalți sunt pentru cerbi,
iar stâncile sunt refugiu pentru iepuri.
18 Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările își vor face cuib.
19 El a făcut luna, ca să arate timpurile,
și soarele, care știe unde să apună.
19 Locașul cocostârcului în chiparoși. Munții cei înalți adăpost cerbilor stâncile scăpare iepurilor.
20 Tu aduci întunericul și se face noapte:
atunci mișună toate viețuitoarele pădurii,
20 Făcut-ai luna spre vremi, soarele și-a cunoscut apusul său.
21 puii de lei rag [în căutare] de pradă
și caută hrana lor de la Dumnezeu.
21 Pus-ai întuneric și s-a făcut noapte, când vor ieși toate fiarele pădurii;
22 Când răsare soarele, se întorc
și se duc la culcare în vizuini.
22 Puii leilor mugesc ca să apuce și să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor.
23 Atunci, iese omul la lucrarea lui
și la munca lui până seara.
23 Răsărit-a soarele și s-au adunat și în culcușurile lor se vor culca.
24 Cât de numeroase sunt lucrările tale, Doamne:
toate le-ai făcut cu înțelepciune!
Pământul este plin de creaturile tale.
24 Ieși-va omul la lucrul său și la lucrarea sa până seara.
25 Iată marea întinsă și largă:
în ea mișună ființe fără număr,
[viețuitoare] mici și mari;
25 Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înțelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta.
26 pe ea plutesc corăbii,
în ea este Leviatánul,
pe care l-ai făcut ca să se joace în ea.
26 Marea aceasta este mare și largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăți mici și mari.
27 Toate așteaptă de la tine
ca să le dai hrană la vreme potrivită.
27 Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea.
28 Tu le dai hrană, iar ele o adună,
tu îți deschizi mâna
și ele se satură de bunătăți.
28 Toate către Tine așteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme.
29 Dacă îți ascunzi fața, ele se înspăimântă,
dacă le iei suflarea, ele își dau duhul
și se întorc în țărână.
29 Dându-le Tu lor, vor aduna, deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăți;
30 Tu îți trimiți Duhul tău și ele vor fi create
și vei reînnoi fața pământului.
30 Dar întorcându-ți Tu fața Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor și se vor sfârși și în țărână se vor întoarce.
31 Gloria Domnului să rămână în veci!
Să se bucure Domnul de lucrările sale!
31 Trimite-vei duhul Tău și se vor zidi și vei înnoi fața pământului.
32 El privește spre pământ, și acesta se cutremură;
se atinge de munți și ei fumegă.
32 Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale.
33 Voi cânta Domnului în viața mea,
voi cânta psalmi Dumnezeului meu
cât voi trăi.
33 Cel ce caută spre pământ și-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munți și fumegă.
34 Să ajungă cântecul meu până la el,
iar eu mă voi bucura în Domnul!
34 Cânta-voi Domnului în viața mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi.
35 Să piară păcătoșii de pe pământ
și cei nelegiuiți să nu mai fie!
Binecuvântează, suflete al meu,
pe Domnul! Aleluia!
35 Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul.
36 Piară păcătoșii de pe pământ și cei fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.
