1 Judecă, Doamne, pe cei ce-mi fac mie strâmbătate; luptă împotriva celor ce se luptă cu mine;Is 49,25
2 Apucă arma și pavăza și scoală-Te întru ajutorul meu;
3 Scoate sabia și închide calea celor ce mă prigonesc; spune sufletului meu: „Mântuirea ta sunt Eu!”
4 Să fie rușinați și înfruntați cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi și să se rușineze cei ce gândesc rău de mine.Ps 6,10 Ps 39,18-19 Ps 69,2-3 Ps 70,13
5 Să fie ca praful în fața vântului și îngerul Domnului să-i necăjească. Să fie calea lor întuneric și alunecare și îngerul Domnului să-i prigonească.Iov 21,18 Ps 1,4 Is 29,5 Os 13,3 Sol 11,20
6 Că în zadar au ascuns de mine groapa lațului lor, în deșert au ocărât sufletul meu.
7 Să vină asupra lor lațul pe care nu-l cunosc și cursa pe care au ascuns-o să-i prindă pe ei; și chiar în lațul lor să cadă.Ir 18,21 Lc 23,4
8 Iar sufletul meu să se bucure de Domnul, să se veselească de mântuirea lui.Ps 7,15-16 Dn 6,25
9 Toate oasele mele vor zice: Doamne, cine este asemenea ție? Cel ce izbăvește pe sărac din mâna celor mai tari decât el și pe sărac și pe sărman de cei ce-l răpesc pe el.Lc 1,46-47
10 S-au sculat martori nedrepți și de cele ce nu știam m-au întrebat.1Rg 17,47 Iov 36,15
11 Răsplătit-au mie rele pentru bune și au vlăguit sufletul meu.1Rg 21,13 Mt 26,60 Mc 14,55 Fa 6,13
12 Iar eu, când mă supărau ei, m-am îmbrăcat cu sac și am smerit cu post sufletul meu și rugăciunea mea în sânul meu se va întoarce.Ps 108,4
13 Ca și cu un vecin, ca și cu un frate al nostru așa de bine m-am purtat; ca și cum aș fi jelit și m-aș fi întristat, așa m-am smerit.
14 Dar împotriva mea s-au veselit și s-au adunat; adunatu-s-au împotriva mea cu bătăi și n-am știut; risipiți au fost și nu s-au căit.
15 M-au ispitit, cu batjocură m-au batjocorit, au scrâșnit împotriva mea cu dinții lor.Iov 30,9 Mt 23,35
16 Doamne, când vei vedea? Întoarce sufletul meu de la fapta lor cea rea, de la lei, viața mea.Ps 111,10
17 Lăuda-Te-voi, Doamne, în adunare mare, întru popor numeros Te voi lăuda.
18 Să nu se bucure de mine cei ce mă dușmănesc pe nedrept, cei ce mă urăsc în zadar și fac semn cu ochii.Ps 21,28 Ps 39,11
19 Că mie de pace îmi grăiau și asupra mea vicleșuguri gândeau.Ps 29,1 Ps 68,6 In 15,25
20 Lărgitu-și-au împotriva mea gura lor; zis-au: „Bine, bine, văzut-au ochii noștri”.
21 Văzut-ai, Doamne, să nu taci; Doamne, nu Te depărta de la mine.Iov 16,9-10 Ps 39,20 Ps 69,4 Plg 2,16 Iz 25,3
22 Scoală-Te, Doamne și ia aminte spre judecata mea, Dumnezeul meu și Domnul meu, spre pricina mea.
23 Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne Dumnezeul meu și să nu se bucure de mine.Ps 43,25
24 Să nu zică întru inimile lor: „Bine, bine, sufletului nostru”, nici să zică: „L-am înghițit pe el”.
25 Să fie rușinați și înfruntați deodată cei ce se bucură de necazurile mele; să se îmbrace cu rușine și ocară cei ce se laudă împotriva mea.
26 Să se bucure și să se veselească cei ce voiesc dreptatea mea și să spună pururea: „Slăvit să fie Domnul, Cel ce voiește pacea robului Său!”Iov 8,22 Ps 6,10 Ps 131,18
27 Și limba mea va grăi dreptatea Ta, în toată ziua, lauda Ta.Ps 39,21
Traducerea catolică (Psalmii 35)
Traducerea ortodoxă (Psalmii 34)
1 Al lui Davíd.
Judecă-i tu, Doamne, pe cei care mă judecă,
luptă tu cu cei ce luptă împotriva mea!
1 Judecă, Doamne, pe cei ce-mi fac mie strâmbătate; luptă împotriva celor ce se luptă cu mine;
2 Apucă scutul și pavăza
și ridică-te în ajutorul meu!
2 Apucă arma și pavăza și scoală-Te întru ajutorul meu;
3 Ridică sulița și barda
împotriva celor care mă urmăresc!
Spune sufletului meu:
„Eu sunt mântuirea ta”!
3 Scoate sabia și închide calea celor ce mă prigonesc; spune sufletului meu: „Mântuirea ta sunt Eu!”
4 Să fie rușinați și umiliți
cei care caută sufletul meu,
să dea înapoi și să se facă de ocară
cei ce se gândesc la răul meu!
4 Să fie rușinați și înfruntați cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi și să se rușineze cei ce gândesc rău de mine.
5 Să fie ca pleava luată de vânt
și îngerul Domnului să-i nimicească!
5 Să fie ca praful în fața vântului și îngerul Domnului să-i necăjească. Să fie calea lor întuneric și alunecare și îngerul Domnului să-i prigonească.
6 Să le fie calea întunecoasă și alunecoasă
și îngerul Domnului să-i urmărească!
6 Că în zadar au ascuns de mine groapa lațului lor, în deșert au ocărât sufletul meu.
7 Căci pe degeaba mi-au întins lațul lor
și fără de temei au săpat [o groapă]
[ca să piardă] sufletul meu.
7 Să vină asupra lor lațul pe care nu-l cunosc și cursa pe care au ascuns-o să-i prindă pe ei; și chiar în lațul lor să cadă.
8 Să vină pe neașteptate ruina peste ei
și lațul pe care l-au întins,
pe ei să-i prindă, ei înșiși să cadă în ruină!
8 Iar sufletul meu să se bucure de Domnul, să se veselească de mântuirea lui.
9 Iar sufletul meu va tresălta de bucurie
în Domnul,
va exulta de mântuirea lui.
9 Toate oasele mele vor zice: Doamne, cine este asemenea ție? Cel ce izbăvește pe sărac din mâna celor mai tari decât el și pe sărac și pe sărman de cei ce-l răpesc pe el.
10 Toate oasele mele vor zice:
„Cine e ca tine, Doamne?”.
Tu, care mântuiești pe cel sărac
de [mâna] celor mai puternici decât el,
pe cel sărac și pe cel nevoiaș de cei ce-i jefuiesc.
10 S-au sculat martori nedrepți și de cele ce nu știam m-au întrebat.
11 S-au ridicat martori mincinoși,
care mă întreabă de lucruri pe care nu le știu;
11 Răsplătit-au mie rele pentru bune și au vlăguit sufletul meu.
12 ei mă răsplătesc cu rău în loc de bine,
sufletul meu e cuprins de dezolare.
12 Iar eu, când mă supărau ei, m-am îmbrăcat cu sac și am smerit cu post sufletul meu și rugăciunea mea în sânul meu se va întoarce.
13 Iar eu, când ei erau bolnavi, mă îmbrăcam în sac,
îmi umileam sufletul cu post
și în inima mea mă rugam pentru ei neîncetat.
13 Ca și cu un vecin, ca și cu un frate al nostru așa de bine m-am purtat; ca și cum aș fi jelit și m-aș fi întristat, așa m-am smerit.
14 Mă zbăteam ca pentru un prieten al meu,
ca pentru un frate,
ca și cum mi-aș fi jelit mama,
așa eram zdrobit de chin.
14 Dar împotriva mea s-au veselit și s-au adunat; adunatu-s-au împotriva mea cu bătăi și n-am știut; risipiți au fost și nu s-au căit.
15 Dar ei se bucură când mă clatin;
se adună, se strâng împotriva mea
ca să mă lovească, și eu nu știam;
ca să mă sfâșie fără încetare,
15 M-au ispitit, cu batjocură m-au batjocorit, au scrâșnit împotriva mea cu dinții lor.
16 mă ispitesc, mă batjocoresc în fel și chip,
scrâșnesc din dinți împotriva mea.
16 Doamne, când vei vedea? Întoarce sufletul meu de la fapta lor cea rea, de la lei, viața mea.
17 Doamne, cât vei mai privi?
Scapă sufletul meu de devastarea lor,
de puii de leu, pe mine, cel părăsit!
17 Lăuda-Te-voi, Doamne, în adunare mare, întru popor numeros Te voi lăuda.
18 Te voi lăuda în adunarea cea mare,
în mijlocul unui popor puternic te voi lăuda.
18 Să nu se bucure de mine cei ce mă dușmănesc pe nedrept, cei ce mă urăsc în zadar și fac semn cu ochii.
19 Să nu râdă de mine dușmanii mei mincinoși,
nici să clipească din ochi
cei care mă urăsc fără motiv!
19 Că mie de pace îmi grăiau și asupra mea vicleșuguri gândeau.
20 Căci ei nu vorbesc de pace,
ci împotriva celor pașnici din țară
urzesc planuri viclene.
20 Lărgitu-și-au împotriva mea gura lor; zis-au: „Bine, bine, văzut-au ochii noștri”.
21 Își deschid gura larg asupra mea
și zic: „Aha! Aha!
Am văzut cu ochii noștri!”.
21 Văzut-ai, Doamne, să nu taci; Doamne, nu Te depărta de la mine.
22 Tu ai văzut, Doamne. Nu sta în tăcere!
Doamne, nu te îndepărta de mine!
22 Scoală-Te, Doamne și ia aminte spre judecata mea, Dumnezeul meu și Domnul meu, spre pricina mea.
23 Ridică-te și scoală-te la judecata mea,
Dumnezeul meu și Domnul meu,
în [apărarea] cauzei mele!
23 Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne Dumnezeul meu și să nu se bucure de mine.
24 Judecă-mă după dreptatea ta,
Doamne Dumnezeul meu,
ca să nu râdă ei de mine!
24 Să nu zică întru inimile lor: „Bine, bine, sufletului nostru”, nici să zică: „L-am înghițit pe el”.
25 Să nu zică în inima lor:
„Ce bucurie pentru sufletul nostru!”,
nici să nu spună: „L-am înghițit”!
25 Să fie rușinați și înfruntați deodată cei ce se bucură de necazurile mele; să se îmbrace cu rușine și ocară cei ce se laudă împotriva mea.
26 Să se rușineze și să fie făcuți de ocară
toți cei care se bucură de răul meu!
Să fie învăluiți de rușine și de umilire
cei care se cred mari înaintea mea!
26 Să se bucure și să se veselească cei ce voiesc dreptatea mea și să spună pururea: „Slăvit să fie Domnul, Cel ce voiește pacea robului Său!”
27 Să tresalte de veselie și să se bucure
cei care doresc dreptatea mea,
să spună pururi: „Preaînălțat fie Domnul,
cel care dorește pacea slujitorului său!”.
27 Și limba mea va grăi dreptatea Ta, în toată ziua, lauda Ta.
28 Și limba mea va vesti dreptatea ta
și te va lăuda toată ziua.
