Capitolul 93
Psalmii 931 Dumnezeul răzbunărilor, Domnul, Dumnezeul răzbunărilor cu îndrăzneală a grăit.Dt 32,35 Rm 12,19
2 Înalță-Te Cel ce judeci pământul, răsplătește răsplătirea celor mândri.
3 Până când păcătoșii, Doamne, până când păcătoșii se vor făli?
4 Până când vor spune și vor grăi nedreptate; grăi-vor toți cei ce lucrează fărădelegea?Ps 51,2
5 Pe poporul Tău, Doamne, l-au asuprit și moștenirea Ta au apăsat-o.2Rg 14,16 Ps 15,5
6 Pe văduvă și pe sărac au ucis și pe orfani i-au omorât.Iz 22,7
7 Și au zis: „Nu va vedea Domnul, nici nu va pricepe Dumnezeul lui Iacob”.Iov 22,13 Iov 24,15 Ps 72,11
8 Înțelegeți, dar, cei neînțelepți din popor, și cei nebuni, înțelepțiți-vă odată!
9 Cel ce a sădit urechea, oare, nu aude? Cel ce a zidit ochiul, oare, nu privește?Ies 4,11 Iov 11,11 Pr 20,12 Mal 3,16 Sir 39,28
10 Cel ce pedepsește neamurile, oare, nu va certa? Cel ce învață pe om cunoștința,
11 Domnul, cunoaște gândurile oamenilor, că sunt deșarte.1Co 3,20
12 Fericit este omul pe care îl vei certa, Doamne, și din legea Ta îl vei învăța pe el,Iov 5,17 Pr 3,12 Evr 12,6
13 Ca să-l liniștești pe el în zile rele, până ce se va săpa groapă păcătosului.
14 Că nu va lepăda Domnul pe poporul Său și moștenirea Sa nu o va părăsi,1Rg 8,57
15 Până ce dreptatea se va întoarce la judecată și toți cei cu inima curată, care se țin de dânsa.
16 Cine se va ridica cu mine împotriva celor ce viclenesc și cine va sta împreună cu mine împotriva celor ce lucrează fărădelegea?
17 Că de nu mi-ar fi ajutat mie Domnul, puțin de nu s-ar fi sălășluit în iad sufletul meu.
18 Când am zis: „S-a clătinat piciorul meu”, mila Ta, Doamne, mi-a ajutat mie.
19 Doamne, când s-au înmulțit durerile mele în inima mea, mângâierile Tale au veselit sufletul meu.
20 Nu va sta împreună cu Tine scaunul fărădelegii, cel ce face asuprire împotriva legii.2Co 2,17 2Co 4,2
21 Ei vor prinde în cursă sufletul dreptului și sânge nevinovat vor osândi.Ps 2,1 Dn 6,5 Mt 26,60
22 Dar Domnul mi-a fost mie scăpare și Dumnezeul meu ajutorul nădejdii mele;
23 Le va răsplăti lor Domnul după fărădelegea lor și după răutatea lor îi va pierde pe ei Domnul Dumnezeul nostru.
Traducerea catolică (Psalmii 94)
Traducerea ortodoxă (Psalmii 93)
1 Dumnezeule, care faci dreptate,
Doamne Dumnezeule,
care faci dreptate, arată-te!
1 Dumnezeul răzbunărilor, Domnul, Dumnezeul răzbunărilor cu îndrăzneală a grăit.
2 Ridică-te tu, care judeci pământul,
dă-le celor trufași răsplata [cuvenită]!
2 Înalță-Te Cel ce judeci pământul, răsplătește răsplătirea celor mândri.
3 Până când, Doamne, nelegiuiții,
până când nelegiuiții vor triumfa?
3 Până când păcătoșii, Doamne, până când păcătoșii se vor făli?
4 Ei bârfesc și vorbesc cu îngâmfare,
toți făcătorii de rele se laudă,
4 Până când vor spune și vor grăi nedreptate; grăi-vor toți cei ce lucrează fărădelegea?
5 calcă în picioare poporul tău, Doamne,
și umilesc moștenirea ta.
5 Pe poporul Tău, Doamne, l-au asuprit și moștenirea Ta au apăsat-o.
6 Îi ucid pe văduvă și pe cel străin
și dau la moarte pe cel orfan.
6 Pe văduvă și pe sărac au ucis și pe orfani i-au omorât.
7 Și spun: „Domnul nu vede,
Dumnezeul lui Iacób nu înțelege!”.
7 Și au zis: „Nu va vedea Domnul, nici nu va pricepe Dumnezeul lui Iacob”.
8 Înțelegeți voi, voi cei lipsiți de minte din popor!
Când veți deveni înțelepți, nesimțiților?
8 Înțelegeți, dar, cei neînțelepți din popor, și cei nebuni, înțelepțiți-vă odată!
9 Cel care a plantat urechea oare nu aude?
Cel care a modelat ochiul oare nu vede?
9 Cel ce a sădit urechea, oare, nu aude? Cel ce a zidit ochiul, oare, nu privește?
10 Cel care învață neamurile
oare nu pedepsește,
el, care i-a dat omului [cunoașterea]?
10 Cel ce pedepsește neamurile, oare, nu va certa? Cel ce învață pe om cunoștința,
11 Domnul cunoaște gândurile oamenilor:
[știe] că sunt zadarnice.
11 Domnul, cunoaște gândurile oamenilor, că sunt deșarte.
12 Fericit este omul pe care îl educi tu, Doamne,
pe care îl înveți legea ta,
12 Fericit este omul pe care îl vei certa, Doamne, și din legea Ta îl vei învăța pe el,
13 pentru ca să-l păstrezi netulburat în zilele rele,
până se va săpa groapa păcătosului!
13 Ca să-l liniștești pe el în zile rele, până ce se va săpa groapă păcătosului.
14 Pentru că Domnul nu-l abandonează pe poporul său
și nu părăsește moștenirea sa.
14 Că nu va lepăda Domnul pe poporul Său și moștenirea Sa nu o va părăsi,
15 Se va face judecată după dreptate
și după ea [vor tinde] toți cei drepți cu inima.
15 Până ce dreptatea se va întoarce la judecată și toți cei cu inima curată, care se țin de dânsa.
16 Cine se va ridica pentru mine împotriva celor răi?
Cine îmi va sta alături
împotriva celor ce fac nedreptate?
16 Cine se va ridica cu mine împotriva celor ce viclenesc și cine va sta împreună cu mine împotriva celor ce lucrează fărădelegea?
17 Dacă Domnul nu ar fi fost ajutorul meu,
sufletul meu ar fi ajuns curând în locuința tăcerii.
17 Că de nu mi-ar fi ajutat mie Domnul, puțin de nu s-ar fi sălășluit în iad sufletul meu.
18 Când spun: „Mi se clatină piciorul!”,
îndurarea ta, Doamne, mă susține.
18 Când am zis: „S-a clătinat piciorul meu”, mila Ta, Doamne, mi-a ajutat mie.
19 Când multe neliniști [frământă] inima mea,
mângâierile tale îmi revigorează sufletul.
19 Doamne, când s-au înmulțit durerile mele în inima mea, mângâierile Tale au veselit sufletul meu.
20 Oare îți vei face aliat un tron al nelegiuirii
care înfăptuiește silnicie împotriva hotărârii?
20 Nu va sta împreună cu Tine scaunul fărădelegii, cel ce face asuprire împotriva legii.
21 Se năpustesc asupra vieții celui drept
și învinovățesc sânge nevinovat.
21 Ei vor prinde în cursă sufletul dreptului și sânge nevinovat vor osândi.
22 Dar Domnul este loc întărit pentru mine
și Dumnezeul meu, stânca mea de refugiu,
22 Dar Domnul mi-a fost mie scăpare și Dumnezeul meu ajutorul nădejdii mele;
23 și va întoarce asupra lor nelegiuirea
lor și din cauza răutății lor
îi va nimici, îi va nimici
Domnul Dumnezeul nostru.
23 Le va răsplăti lor Domnul după fărădelegea lor și după răutatea lor îi va pierde pe ei Domnul Dumnezeul nostru.
Traducerea ortodoxă
Traducerea greacă bizantină
1 Dumnezeul răzbunărilor, Domnul, Dumnezeul răzbunărilor cu îndrăzneală a grăit.
1 Ψαλμὸς τῷ Δαυιδ, τετράδι σαββάτων. Ὁ θεὸς ἐκδικήσεων κύριος, ὁ θεὸς ἐκδικήσεων ἐπαρρησιάσατο.
2 Înalță-Te Cel ce judeci pământul, răsplătește răsplătirea celor mândri.
2 ὑψώθητι, ὁ κρίνων τὴν γῆν, ἀπόδος ἀνταπόδοσιν τοῖς ὑπερηφάνοις.
3 Până când păcătoșii, Doamne, până când păcătoșii se vor făli?
3 ἕως πότε ἁμαρτωλοί, κύριε, ἕως πότε ἁμαρτωλοὶ καυχήσονται,
4 Până când vor spune și vor grăi nedreptate; grăi-vor toți cei ce lucrează fărădelegea?
4 φθέγξονται καὶ λαλήσουσιν ἀδικίαν, λαλήσουσιν πάντες οἱ ἐργαζόμενοι τὴν ἀνομίαν;
5 Pe poporul Tău, Doamne, l-au asuprit și moștenirea Ta au apăsat-o.
5 τὸν λαόν σου, κύριε, ἐταπείνωσαν καὶ τὴν κληρονομίαν σου ἐκάκωσαν
6 Pe văduvă și pe sărac au ucis și pe orfani i-au omorât.
6 χήραν καὶ προσήλυτον ἀπέκτειναν καὶ ὀρφανοὺς ἐφόνευσαν
7 Și au zis: „Nu va vedea Domnul, nici nu va pricepe Dumnezeul lui Iacob”.
7 καὶ εἶπαν Οὐκ ὄψεται κύριος, οὐδὲ συνήσει ὁ θεὸς τοῦ Ιακωβ.
8 Înțelegeți, dar, cei neînțelepți din popor, și cei nebuni, înțelepțiți-vă odată!
8 σύνετε δή, ἄφρονες ἐν τῷ λαῷ, καί, μωροί, ποτὲ φρονήσατε.
9 Cel ce a sădit urechea, oare, nu aude? Cel ce a zidit ochiul, oare, nu privește?
9 ὁ φυτεύσας τὸ οὖς οὐχὶ ἀκούει, ἢ ὁ πλάσας τὸν ὀφθαλμὸν οὐ κατανοεῖ;
10 Cel ce pedepsește neamurile, oare, nu va certa? Cel ce învață pe om cunoștința,
10 ὁ παιδεύων ἔθνη οὐχὶ ἐλέγξει, ὁ διδάσκων ἄνθρωπον γνῶσιν,
11 Domnul, cunoaște gândurile oamenilor, că sunt deșarte.
11 κύριος γινώσκει τοὺς διαλογισμοὺς τῶν ἀνθρώπων ὅτι εἰσὶν μάταιοι.
12 Fericit este omul pe care îl vei certa, Doamne, și din legea Ta îl vei învăța pe el,
12 μακάριος ἄνθρωπος, ὃν ἂν σὺ παιδεύσῃς, κύριε, καὶ ἐκ τοῦ νόμου σου διδάξῃς αὐτὸν
13 Ca să-l liniștești pe el în zile rele, până ce se va săpa groapă păcătosului.
13 τοῦ πραῦναι αὐτῷ ἀφ’ ἡμερῶν πονηρῶν, ἕως οὗ ὀρυγῇ τῷ ἁμαρτωλῷ βόθρος.
14 Că nu va lepăda Domnul pe poporul Său și moștenirea Sa nu o va părăsi,
14 ὅτι οὐκ ἀπώσεται κύριος τὸν λαὸν αὐτοῦ καὶ τὴν κληρονομίαν αὐτοῦ οὐκ ἐγκαταλείψει,
15 Până ce dreptatea se va întoarce la judecată și toți cei cu inima curată, care se țin de dânsa.
15 ἕως οὗ δικαιοσύνη ἐπιστρέψῃ εἰς κρίσιν καὶ ἐχόμενοι αὐτῆς πάντες οἱ εὐθεῖς τῇ καρδίᾳ. διάψαλμα.
16 Cine se va ridica cu mine împotriva celor ce viclenesc și cine va sta împreună cu mine împotriva celor ce lucrează fărădelegea?
16 τίς ἀναστήσεταί μοι ἐπὶ πονηρευομένους, ἢ τίς συμπαραστήσεταί μοι ἐπὶ ἐργαζομένους τὴν ἀνομίαν;
17 Că de nu mi-ar fi ajutat mie Domnul, puțin de nu s-ar fi sălășluit în iad sufletul meu.
17 εἰ μὴ ὅτι κύριος ἐβοήθησέν μοι, παρὰ βραχὺ παρῴκησεν τῷ ᾅδῃ ἡ ψυχή μου.
18 Când am zis: „S-a clătinat piciorul meu”, mila Ta, Doamne, mi-a ajutat mie.
18 εἰ ἔλεγον Σεσάλευται ὁ πούς μου, τὸ ἔλεός σου, κύριε, βοηθεῖ μοι·
19 Doamne, când s-au înmulțit durerile mele în inima mea, mângâierile Tale au veselit sufletul meu.
19 κύριε, κατὰ τὸ πλῆθος τῶν ὀδυνῶν μου ἐν τῇ καρδίᾳ μου αἱ παρακλήσεις σου ἠγάπησαν τὴν ψυχήν μου.
20 Nu va sta împreună cu Tine scaunul fărădelegii, cel ce face asuprire împotriva legii.
20 μὴ συμπροσέσται σοι θρόνος ἀνομίας, ὁ πλάσσων κόπον ἐπὶ προστάγματι;
21 Ei vor prinde în cursă sufletul dreptului și sânge nevinovat vor osândi.
21 θηρεύσουσιν ἐπὶ ψυχὴν δικαίου καὶ αἷμα ἀθῷον καταδικάσονται.
22 Dar Domnul mi-a fost mie scăpare și Dumnezeul meu ajutorul nădejdii mele;
22 καὶ ἐγένετό μοι κύριος εἰς καταφυγὴν καὶ ὁ θεός μου εἰς βοηθὸν ἐλπίδος μου·
23 Le va răsplăti lor Domnul după fărădelegea lor și după răutatea lor îi va pierde pe ei Domnul Dumnezeul nostru.
23 καὶ ἀποδώσει αὐτοῖς τὴν ἀνομίαν αὐτῶν, καὶ κατὰ τὴν πονηρίαν αὐτῶν ἀφανιεῖ αὐτοὺς κύριος ὁ θεὸς ἡμῶν.
