1 La râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns, când ne-am adus aminte de Sion.Is 30,19 Iz 1,1
2 În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre.
3 Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: „Cântați-ne nouă din cântările Sionului!”
4 Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin?
5 De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea!Ir 51,50 Am 1,11 Bar 4,31
6 Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele.
7 Adu-ți aminte, Doamne, de fiii lui Edom, în ziua dărâmării Ierusalimului, când ziceau: „Stricați-l, stricați-l până la temeliile lui!”
8 Fiica Babilonului, ticăloasa! Fericit este cel ce-ți va răsplăti ție fapta ta pe care ai făcut-o nouă.Is 13,16 Is 33,1
9 Fericit este cel ce va apuca și va lovi pruncii tăi de piatră.
Traducerea catolică (Psalmii 137)
Traducerea ortodoxă (Psalmii 136)
1 Pe [malurile] râurilor din Babilón
ședeam și plângeam
când ne aduceam aminte de Sión.
1 La râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns, când ne-am adus aminte de Sion.
2 În sălciile din [ținutul] acela
ne atârnasem harpele.
2 În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre.
3 Căci acolo, cei care ne-au dus în robie
ne cereau cuvintele cântărilor
și opresorii noștri ne cereau veselie:
„Cântați-ne din cântările Siónului!”.
3 Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: „Cântați-ne nouă din cântările Sionului!”
4 Cum să cântăm noi cântările Domnului
pe un pământ străin?
4 Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin?
5 Dacă te voi uita, Ierusalíme,
să mi se usuce mâna dreaptă!
5 De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea!
6 Să mi se lipească limba de cerul gurii
dacă nu-mi voi aduce aminte de tine,
dacă nu voi face din Ierusalím
culmea bucuriei mele!
6 Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele.
7 Adu-ți aminte, Doamne, de fiii lui Edóm,
care, în ziua Ierusalímului, ziceau:
„Dărâmați-l! Dărâmați-l până la temelii!”.
7 Adu-ți aminte, Doamne, de fiii lui Edom, în ziua dărâmării Ierusalimului, când ziceau: „Stricați-l, stricați-l până la temeliile lui!”
8 Fiică a Babilónului devastator,
fericit cel care îți va întoarce [răul]
pe care l-ai făcut!
8 Fiica Babilonului, ticăloasa! Fericit este cel ce-ți va răsplăti ție fapta ta pe care ai făcut-o nouă.
9 Fericit cel care-ți va smulge pruncii
și-i va zdrobi de stâncă!
9 Fericit este cel ce va apuca și va lovi pruncii tăi de piatră.
