1 Binecuvântat este Domnul Dumnezeul meu, Cel ce învață mâinile mele la luptă și degetele mele la război.2Rg 22,35 Ps 17,37
2 Mila mea și Scăparea mea, Sprijinitorul meu și Izbăvitorul meu, Apărătorul meu, și în El am nădăjduit, Cel ce supune pe poporul meu sub mine.2Rg 22,47
3 Doamne, ce este omul că Te-ai făcut cunoscut lui, sau fiul omului că-l socotești pe el?Iov 7,17 Ps 8,5 Evr 2,6
4 Omul cu deșertăciunea se aseamănă; zilele lui ca umbra trec.Iov 8,9 Iov 14,2 Ps 108,23 Ecc 6,12 Ecc 8,13
5 Doamne, pleacă cerurile și Te pogoară, atinge-Te de munți și fă-i să fumege.2Rg 22,10 Ps 103,30
6 Cu fulger fulgeră-i și-i risipește! Trimite săgețile Tale și tulbură-i!
7 Trimite mâna Ta dintru înălțime; scoate-mă și mă izbăvește de ape multe, din mâna străinilor,2Rg 22,17 Ps 123,4
8 A căror gură a grăit deșertăciune și dreapta lor e dreapta nedreptății.
9 Dumnezeule, cântare nouă Îți voi cânta ție; în psaltire cu zece strune Îți voi cânta ție,Ps 32,2 Is 5,1 Ap 5,9
10 Celui ce dai mântuire împăraților, Celui ce izbăvești pe David, robul Tău, din robia cea cumplită.Pr 21,31 1Mac 3,19
11 Izbăvește-mă și mă scoate din mâna străinilor, a căror gură a grăit deșertăciune și dreapta lor e dreapta nedreptății,
12 Ai căror fii sunt ca niște odrasle tinere, crescute în tinerețile lor; fiicele lor înfrumusețate și împodobite ca chipurile templului.Iov 21,9-11 Ps 127,3 Iz 24,25
13 Cămările lor pline, vărsându-se din una în alta. Oile lor cu mulți miei, umplând drumurile când ies;Lc 12,16
14 Boii lor sunt grași. Nu este gard căzut, nici spărtură, nici strigare în ulițele lor.Lc 14,19
15 Au fericit pe poporul care are aceste bunătăți. Dar fericit este poporul acela care are pe Domnul ca Dumnezeu al său.Ps 32,12
Traducerea catolică (Psalmii 144)
Traducerea ortodoxă (Psalmii 143)
1 Al lui Davíd.
Binecuvântat să fie Domnul, stânca mea!
El îmi învață mâinile pentru luptă
și degetele, pentru bătălie.
1 Binecuvântat este Domnul Dumnezeul meu, Cel ce învață mâinile mele la luptă și degetele mele la război.
2 El este aliatul meu fidel și tăria mea,
turnul meu [de apărare] și eliberatorul meu.
El este scutul meu, în care mi-am găsit refugiu,
el îmi dă în stăpânire poporul.
2 Mila mea și Scăparea mea, Sprijinitorul meu și Izbăvitorul meu, Apărătorul meu, și în El am nădăjduit, Cel ce supune pe poporul meu sub mine.
3 Doamne, ce este omul, că te îngrijești de el,
sau fiul omului, că te gândești la el?
3 Doamne, ce este omul că Te-ai făcut cunoscut lui, sau fiul omului că-l socotești pe el?
4 Omul este ca o suflare,
zilele lui sunt ca umbra care trece.
4 Omul cu deșertăciunea se aseamănă; zilele lui ca umbra trec.
5 Doamne, apleacă cerurile tale și coboară,
atinge-te de munți și vor fumega!
5 Doamne, pleacă cerurile și Te pogoară, atinge-Te de munți și fă-i să fumege.
6 Sloboade fulgerele tale și împrăștie-i;
trimite săgețile tale și pune-i pe fugă!
6 Cu fulger fulgeră-i și-i risipește! Trimite săgețile Tale și tulbură-i!
7 Întinde mâinile tale din înălțimi și eliberează-mă,
salvează-mă de apele cele mari,
din mâna fiilor celor străini!
7 Trimite mâna Ta dintru înălțime; scoate-mă și mă izbăvește de ape multe, din mâna străinilor,
8 Căci gurile lor spun deșertăciunea
și, [ridicând] mâna dreaptă, jură fals.
8 A căror gură a grăit deșertăciune și dreapta lor e dreapta nedreptății.
9 Dumnezeule, îți voi cânta un cântec nou,
pe harpa cu zece coarde
voi cânta psalmi pentru tine,
9 Dumnezeule, cântare nouă Îți voi cânta ție; în psaltire cu zece strune Îți voi cânta ție,
10 pentru tine, care dai mântuire regilor,
care îl eliberezi pe Davíd,
slujitorul tău, de sabia celui rău.
10 Celui ce dai mântuire împăraților, Celui ce izbăvești pe David, robul Tău, din robia cea cumplită.
11 Eliberează-mă și mântuiește-mă
din mâna fiilor celor străini!
Căci gurile lor spun minciună
și, [ridicând mâna] dreaptă, jură fals.
11 Izbăvește-mă și mă scoate din mâna străinilor, a căror gură a grăit deșertăciune și dreapta lor e dreapta nedreptății,
12 Fiii noștri să fie ca vlăstarele ce cresc în tinerețea lor;
fiicele noastre, precum coloanele din unghiuri,
sculptate pentru templu.
12 Ai căror fii sunt ca niște odrasle tinere, crescute în tinerețile lor; fiicele lor înfrumusețate și împodobite ca chipurile templului.
13 Hambarele să ne fie pline,
încărcate cu tot felul de provizii;
turmele noastre să se înmulțească cu miile
în curțile noastre;
13 Cămările lor pline, vărsându-se din una în alta. Oile lor cu mulți miei, umplând drumurile când ies;
14 boii noștri să fie viguroși.
Să nu fie ieșire, nici spărtură
și nici țipăt în piețele noastre!
14 Boii lor sunt grași. Nu este gard căzut, nici spărtură, nici strigare în ulițele lor.
15 Fericit este poporul care are toate acestea,
fericit este poporul
al cărui Dumnezeu este Domnul!
15 Au fericit pe poporul care are aceste bunătăți. Dar fericit este poporul acela care are pe Domnul ca Dumnezeu al său.
