1 Zis-am: „Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea;Ps 140,3 Iac 1,26
2 Pus-am gurii mele pază, când a stat păcătosul împotriva mea”.
3 Amuțit-am și m-am smerit și nici de bine n-am grăit și durerea mea s-a înnoit.Ps 37,13-14
4 Înfierbântatu-s-a inima mea înăuntrul meu și în cugetul meu se va aprinde foc.Fa 17,16
5 Grăit-am cu limba mea: „Fă-mi cunoscut, Doamne, sfârșitul meu,Iov 38,21 Ps 30,15 Ps 89,13 Rm 13,11
6 Și numărul zilelor mele care este, ca să știu ce-mi lipsește”.Ps 89,5-6 Ps 143,4 Ecc 8,8 Is 40,17
7 Iată, cu palma ai măsurat zilele mele și statul meu ca nimic înaintea Ta.Ps 61,9
8 Dar toate sunt deșertăciuni; tot omul ce viază.Iov 8,9 Iov 42,3
9 Deși ca o umbră trece omul, dar în zadar se tulbură.Ecc 4,8 Ecc 6,2 Ir 17,11 Lc 12,20
10 Strânge comori și nu știe cui le adună pe ele.
11 Și acum cine este răbdarea mea? Oare, nu Domnul? Și statul meu de la Tine este.
12 De toate fărădelegile mele izbăvește-mă; ocară celui fără de minte nu mă da.Plg 3,28 Mt 11,5
13 Amuțit-am și n-am deschis gura mea, că Tu ești Cel ce m-ai făcut pe mine. Depărtează de la mine bătăile Tale.
14 De tăria mâinii Tale, eu m-am sfârșit. Cu mustrări pentru fărădelege ai pedepsit pe omIs 51,7-8
15 Și ai subțiat ca pânza de păianjen sufletul său; dar în deșert se tulbură tot pământeanul.
16 Auzi rugăciunea mea, Doamne, și cererea mea ascult-o; lacrimile mele să nu le treci,2Co 5,6-7
17 Căci străin sunt eu la Tine și străin ca toți părinții mei.1Par 29,15 Iov 7,8 1Ptr 2,11 Flp 3,20 Evr 11,13
18 Lasă-mă ca să mă odihnesc, mai înainte de a mă duce și de a nu mai fi.Iov 10,20
Traducerea catolică (Psalmii 39)
Traducerea ortodoxă (Psalmii 38)
1 Maestrului de cor. Iedutún.
Psalm. Al lui Davíd.
1 Zis-am: „Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea;
2 Mi-am zis: „Voi veghea asupra căilor mele,
ca să nu păcătuiesc cu limba mea.
Voi pune pază gurii mele
cât timp cel nelegiuit îmi va sta împotrivă”.
2 Pus-am gurii mele pază, când a stat păcătosul împotriva mea”.
3 Am stat mut, în tăcere;
am tăcut chiar când era vorba de bine
și durerea mea s-a întețit.
3 Amuțit-am și m-am smerit și nici de bine n-am grăit și durerea mea s-a înnoit.
4 S-a înfierbântat în mine inima mea
și în cugetul meu a izbucnit focul.
Atunci mi-am dat drumul limbii:
4 Înfierbântatu-s-a inima mea înăuntrul meu și în cugetul meu se va aprinde foc.
5 „Fă-mi cunoscut, Doamne, sfârșitul
și care este lungimea zilelor mele,
ca să știu cât de lipsit sunt eu!
5 Grăit-am cu limba mea: „Fă-mi cunoscut, Doamne, sfârșitul meu,
6 Iată, tu ai dat zilelor mele
o lungime de câteva palme
și durata vieții mele e ca un nimic în fața ta.
Într-adevăr, e doar deșertăciune
tot omul care trăiește Sélah
6 Și numărul zilelor mele care este, ca să știu ce-mi lipsește”.
7 și ca o umbră este omul care trece.
Da, în zadar se zbuciumă;
strânge comori,
și nu știe pentru cine le adună”.
7 Iată, cu palma ai măsurat zilele mele și statul meu ca nimic înaintea Ta.
8 Iar acum, ce pot să mai aștept, Doamne?
Nădejdea mea este numai la tine.
8 Dar toate sunt deșertăciuni; tot omul ce viază.
9 De toate fărădelegile mele mântuiește-mă,
să nu mă faci de ocara celui nebun!
9 Deși ca o umbră trece omul, dar în zadar se tulbură.
10 Am tăcut și nu mi-am deschis gura,
căci tu ești cel care faci [toate].
10 Strânge comori și nu știe cui le adună pe ele.
11 Depărtează de la mine loviturile tale;
de apăsarea mâinii tale sunt zdrobit!
11 Și acum cine este răbdarea mea? Oare, nu Domnul? Și statul meu de la Tine este.
12 Prin pedepsele pentru păcat, tu îl corijezi pe om;
ca molia îi distrugi dorința.
Într-adevăr,
tot omul este deșertăciune! Sélah
12 De toate fărădelegile mele izbăvește-mă; ocară celui fără de minte nu mă da.
13 Ascultă, Doamne, rugăciunea mea
și pleacă-ți urechea la strigarea mea,
nu fi surd la lacrimile mele,
căci sunt străin înaintea ta,
un trecător, ca toți părinții mei!
13 Amuțit-am și n-am deschis gura mea, că Tu ești Cel ce m-ai făcut pe mine. Depărtează de la mine bătăile Tale.
14 Întoarce-ți privirea de la mine, ca să mă înseninez
înainte de a mă duce și de a nu mai fi!
14 De tăria mâinii Tale, eu m-am sfârșit. Cu mustrări pentru fărădelege ai pedepsit pe om
15 Și ai subțiat ca pânza de păianjen sufletul său; dar în deșert se tulbură tot pământeanul.
16 Auzi rugăciunea mea, Doamne, și cererea mea ascult-o; lacrimile mele să nu le treci,
17 Căci străin sunt eu la Tine și străin ca toți părinții mei.
18 Lasă-mă ca să mă odihnesc, mai înainte de a mă duce și de a nu mai fi.
