1 În ce chip dorește cerbul izvoarele apelor, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule.
2 Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; când voi veni și mă voi arăta feței lui Dumnezeu?2Rg 22,47 Ps 25,6 Ps 62,2 Ps 83,2
3 Făcutu-mi-s-au lacrimile mele pâine ziua și noaptea, când mi se zicea mie în toate zilele: „Unde este Dumnezeul tău?”Ps 78,10 Ps 113,10
4 De acestea mi-am adus aminte cu revărsare de inimă, când treceam cu mulțime mare spre casa lui Dumnezeu,1Rg 1,15 2Rg 15,25 Iov 30,16
5 În glas de bucurie și de laudă și în sunet de sărbătoare.Ps 42,4 Mt 26,38
6 Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu, și pentru ce mă tulburi?Ps 42,5
7 Nădăjduiește în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mântuirea feței mele este Dumnezeul meu.
8 În mine sufletul meu s-a tulburat; pentru aceasta îmi voi aduce aminte de Tine, din pământul Iordanului și al Ermonului, din muntele cel mic.Ps 68,2-3 Iona 2,4
9 Adânc pe adânc cheamă în glasul căderilor apelor Tale.Ps 118,62 Ps 149,5
10 Toate talazurile și valurile Tale peste mine au trecut.Iov 35,10 Ps 37,6 Ioil 2,17
11 Ziua va porunci Domnul milei Sale, iar noaptea cântare Lui de la mine.
12 Rugăciunea Dumnezeului vieții mele, spune-voi lui Dumnezeu: „Sprijinitorul meu ești Tu, pentru ce m-ai uitat?”Ps 42,5 Mt 26,38
13 Pentru ce umblu mâhnit când mă necăjește vrăjmașul meu?
14 Când se sfărâmau oasele mele mă ocărau asupritorii mei.
15 Când îmi ziceau mie în toate zilele: „Unde este Dumnezeul tău?”
16 Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu, și pentru ce mă tulburi?
17 Nădăjduiește în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mântuirea feței mele este Dumnezeul meu.
Traducerea catolică (Psalmii 42)
Traducerea ortodoxă (Psalmii 41)
1 Maestrului de cor. Poem. Al fiilor lui Córe.
1 În ce chip dorește cerbul izvoarele apelor, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule.
2 Cum dorește cerbul izvoarele de apă,
așa te dorește sufletul meu pe tine, Dumnezeule.
2 Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; când voi veni și mă voi arăta feței lui Dumnezeu?
3 Sufletul meu e însetat de Dumnezeu,
de Dumnezeul cel viu;
când voi veni și voi vedea
fața lui Dumnezeu?
3 Făcutu-mi-s-au lacrimile mele pâine ziua și noaptea, când mi se zicea mie în toate zilele: „Unde este Dumnezeul tău?”
4 Lacrimile îmi sunt pâine ziua și noaptea,
când mi se zice în fiecare zi:
„Unde este Dumnezeul tău?”.
4 De acestea mi-am adus aminte cu revărsare de inimă, când treceam cu mulțime mare spre casa lui Dumnezeu,
5 Îmi aduc aminte de aceasta
și sufletul se topește în mine,
cum treceam prin mulțime,
ducându-mă până la casa lui Dumnezeu
în strigătele de bucurie și de mulțumire
ale unei mulțimi în sărbătoare.
5 În glas de bucurie și de laudă și în sunet de sărbătoare.
6 Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu,
și pentru ce gemi înlăuntrul meu?
Încrede-te în Dumnezeu,
căci iarăși îl voi lăuda
pe el, care este mântuirea mea
și Dumnezeul meu!
6 Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu, și pentru ce mă tulburi?
7 E mâhnit în mine sufletul,
de aceea, îmi amintesc de tine
din țara Iordánului și din Hermón,
de pe muntele Misár.
7 Nădăjduiește în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mântuirea feței mele este Dumnezeul meu.
8 Un abis cheamă un alt abis
la vuietul cascadelor tale;
toate talazurile și valurile tale trec peste mine!
8 În mine sufletul meu s-a tulburat; pentru aceasta îmi voi aduce aminte de Tine, din pământul Iordanului și al Ermonului, din muntele cel mic.
9 Ziua îmi trimite Domnul îndurarea sa
și noaptea cântarea lui mă însoțește
ca o rugăciune către Dumnezeul vieții mele.
9 Adânc pe adânc cheamă în glasul căderilor apelor Tale.
10 Îi spun lui Dumnezeu, stânca mea:
„De ce m-ai uitat?
De ce umblu mâhnit,
oprimat de dușmanii [mei]?”.
10 Toate talazurile și valurile Tale peste mine au trecut.
11 Mi se sfărâmă oasele
când mă batjocoresc asupritorii mei
și mă întreabă toată ziua:
„Unde este Dumnezeul tău?”.
11 Ziua va porunci Domnul milei Sale, iar noaptea cântare Lui de la mine.
12 Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu,
și pentru ce gemi înlăuntrul meu?
Încrede-te în Dumnezeu,
căci iarăși îl voi lăuda pe el,
care este mântuirea mea și Dumnezeul meu!
12 Rugăciunea Dumnezeului vieții mele, spune-voi lui Dumnezeu: „Sprijinitorul meu ești Tu, pentru ce m-ai uitat?”
13 Pentru ce umblu mâhnit când mă necăjește vrăjmașul meu?
14 Când se sfărâmau oasele mele mă ocărau asupritorii mei.
15 Când îmi ziceau mie în toate zilele: „Unde este Dumnezeul tău?”
16 Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu, și pentru ce mă tulburi?
17 Nădăjduiește în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mântuirea feței mele este Dumnezeul meu.
