1 Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai părăsit? Departe sunt de mântuirea mea cuvintele greșelilor mele.Mt 26,24.54 Mt 27,46 Mc 15,34
2 Dumnezeul meu, striga-voi ziua și nu vei auzi, și noaptea și nu Te vei gândi la mine.
3 Iar Tu întru cele sfinte locuiești, lauda lui Israel.
4 În Tine au nădăjduit părinții noștri, nădăjduit-au în Tine și i-ai izbăvit pe ei.Ps 106,6
5 Către Tine au strigat și s-au mântuit, în Tine au nădăjduit și nu s-au rușinat.Ps 24,2 Rm 5,5
6 Iar eu sunt vierme și nu om, ocara oamenilor și defăimarea poporului.Iov 25,6 Fa 17,3 1Co 15,3
7 Toți cei ce m-au văzut m-au batjocorit, grăit-au cu buzele, clătinat-au capul zicând:Ps 108,25 Sol 2,18-20 Mt 26,67 Mt 27,39 Mc 9,12 Mc 15,29 Lc 18,32 Lc 22,63 Lc 24,27 1Ptr 1,11 Flp 2,7
8 „Nădăjduit-a spre Domnul, izbăvească-l pe el, mântuiască-l pe el, că-l voiește pe el”.Sol 2,18 Mt 27,43
9 Că Tu ești Cel ce m-ai scos din pântece, nădejdea mea, de la sânul maicii mele.Ps 70,6
10 Spre Tine m-am aruncat de la naștere, din pântecele maicii mele Dumnezeul meu ești Tu.
11 Nu Te depărta de la mine, că necazul este aproape, și nu este cine să-mi ajute.
12 Înconjuratu-m-au viței mulți, tauri grași m-au împresurat.Ps 87,17-18 Am 4,1 Mt 27,20
13 Deschis-au asupra mea gura lor, ca un leu ce răpește și răcnește.
14 Ca apa m-am vărsat și s-au risipit toate oasele mele.
15 Făcutu-s-a inima mea ca ceara ce se topește în mijlocul pântecelui meu.Iov 30,16
16 Uscatu-s-a ca un vas de lut tăria mea, și limba mea s-a lipit de cerul gurii mele și în țărâna morții m-ai coborât.Dt 28,66 In 19,28
17 Că m-au înconjurat câini mulți, adunarea celor vicleni m-a împresurat.Mt 26,56 Mt 27,27 Mc 14,49
18 Străpuns-au mâinile mele și picioarele mele.In 19,37
19 Numărat-au toate oasele mele, iar ei priveau și se uitau la mine.Lc 23,35
20 Împărțit-au hainele mele loruși și pentru cămașa mea au aruncat sorți.Mt 27,35 Mc 15,24 Lc 23,34 In 19,24
21 Iar Tu, Doamne, nu depărta ajutorul Tău de la mine, spre sprijinul meu ia aminte.Ps 39,17
22 Izbăvește de sabie sufletul meu și din gheara câinelui viața mea.
23 Izbăvește-mă din gura leului și din coarnele taurilor smerenia mea.Is 34,7
24 Spune-voi numele Tău fraților mei; în mijlocul adunării Te voi lăuda, zicând:Ps 25,12 Ps 67,27 Ps 108,30 In 20,17 Evr 2,12
25 Cei ce vă temeți de Domnul, lăudați-L pe El, toată seminția lui Iacob slăviți-L pe El!
26 Să se teamă de Dânsul toată seminția lui Israel.
27 Că n-a defăimat, nici n-a lepădat ruga săracului,Evr 5,7
28 Nici n-a întors fața Lui de la mine și când am strigat către Dânsul, m-a auzit.Ps 34,18 Ps 115,5
29 De la Tine este lauda mea în adunare mare, rugăciunile mele le voi face înaintea celor ce se tem de El.Ps 68,36 Cant 5,1 Is 65,13 Mt 11,5 Lc 1,53
30 Mânca-vor săracii și se vor sătura și vor lăuda pe Domnul, iar cei ce-L caută pe Dânsul vii vor fi inimile lor în veacul veacului.Ps 2,7 Is 60,14
31 Își vor aduce aminte și se vor întoarce la Domnul toate marginile pământului.Ps 46,8 Dn 7,27 Mt 6,10
32 Și se vor închina înaintea Lui toate semințiile neamurilor.Ps 71,11 Is 49,23
33 Că a Domnului este împărăția și El stăpânește peste neamuri.Is 53,10
34 Mâncat-au și s-au închinat toți grașii pământului, înaintea Lui vor cădea toți cei ce se coboară în pământ.
35 Și sufletul meu în El viază, și seminția mea va sluji Lui.
36 Se va vesti Domnului neamul ce va să vină. Și vor vesti dreptatea Lui poporului ce se va naște și ce a făcut Domnul.
Traducerea catolică (Psalmii 22)
Traducerea ortodoxă (Psalmii 21)
1 Maestrului de cor.
După „Cerboaica din zori”.
Psalm. Al lui Davíd.
1 Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai părăsit? Departe sunt de mântuirea mea cuvintele greșelilor mele.
2 Dumnezeul meu, Dumnezeul meu,
pentru ce m-ai părăsit?
Departe sunt de a-mi [aduce] mântuirea
cuvintele strigătului meu.
2 Dumnezeul meu, striga-voi ziua și nu vei auzi, și noaptea și nu Te vei gândi la mine.
3 Dumnezeul meu, strig ziua, și tu nu-mi răspunzi,
și noaptea și nu am liniște.
3 Iar Tu întru cele sfinte locuiești, lauda lui Israel.
4 Iar tu ești Cel Sfânt
și locuiești [în mijlocul] laudelor lui Israél.
4 În Tine au nădăjduit părinții noștri, nădăjduit-au în Tine și i-ai izbăvit pe ei.
5 În tine și-au pus speranța părinții noștri,
au sperat și tu i-ai eliberat;
5 Către Tine au strigat și s-au mântuit, în Tine au nădăjduit și nu s-au rușinat.
6 către tine au strigat și au fost mântuiți,
în tine au nădăjduit
și n-au fost făcuți de rușine.
6 Iar eu sunt vierme și nu om, ocara oamenilor și defăimarea poporului.
7 Dar eu sunt vierme, și nu om,
ocara oamenilor și batjocura poporului.
7 Toți cei ce m-au văzut m-au batjocorit, grăit-au cu buzele, clătinat-au capul zicând:
8 Toți care mă văd își bat joc de mine,
strâmbă din buze și clatină din cap:
8 „Nădăjduit-a spre Domnul, izbăvească-l pe el, mântuiască-l pe el, că-l voiește pe el”.
9 „s-a încrezut în Domnul, să-l scape,
să-l mântuiască dacă și-a găsit plăcerea în el!”.
9 Că Tu ești Cel ce m-ai scos din pântece, nădejdea mea, de la sânul maicii mele.
10 Căci tu m-ai scos la lumină din sânul mamei,
m-ai pus în siguranță la pieptul mamei mele.
10 Spre Tine m-am aruncat de la naștere, din pântecele maicii mele Dumnezeul meu ești Tu.
11 Spre tine m-am îndreptat de când m-am născut;
din sânul mamei mele, tu ești Dumnezeul meu.
11 Nu Te depărta de la mine, că necazul este aproape, și nu este cine să-mi ajute.
12 Nu te îndepărta de mine,
pentru că strâmtorarea este aproape
și nu este cine să mă ajute!
12 Înconjuratu-m-au viței mulți, tauri grași m-au împresurat.
13 Mă înconjoară tauri mulți,
[tauri] puternici din Basán m-au împresurat
13 Deschis-au asupra mea gura lor, ca un leu ce răpește și răcnește.
14 și cască spre mine gura lor
ca leul care sfâșie și rage.
14 Ca apa m-am vărsat și s-au risipit toate oasele mele.
15 Mă scurg ca apa, mi se desfac toate oasele,
inima mea este ca ceara,
se topește printre măruntaiele mele.
15 Făcutu-s-a inima mea ca ceara ce se topește în mijlocul pântecelui meu.
16 Mi se usucă cerul gurii ca un ciob de oală
și limba mi se lipește de gâtlej;
m-ai așezat în praful morții.
16 Uscatu-s-a ca un vas de lut tăria mea, și limba mea s-a lipit de cerul gurii mele și în țărâna morții m-ai coborât.
17 Iată, mă înconjoară câinii,
o bandă de răufăcători mă împresoară!
Mi-au străpuns mâinile și picioarele,
17 Că m-au înconjurat câini mulți, adunarea celor vicleni m-a împresurat.
18 mi-au numărat toate oasele.
Ei mă privesc și se uită după mine;
18 Străpuns-au mâinile mele și picioarele mele.
19 își împart între ei hainele mele
și au aruncat sorții pentru tunica mea.
19 Numărat-au toate oasele mele, iar ei priveau și se uitau la mine.
20 Dar tu, Doamne, nu sta deoparte,
ajutorul meu, grăbește-te să mă ajuți!
20 Împărțit-au hainele mele loruși și pentru cămașa mea au aruncat sorți.
21 Scapă de sabie viața mea, din gheara câinelui,
pe mine, care sunt singur!
21 Iar Tu, Doamne, nu depărta ajutorul Tău de la mine, spre sprijinul meu ia aminte.
22 Salvează-mă din gura leului
și de coarnele bivolilor pe mine, sărmanul!
22 Izbăvește de sabie sufletul meu și din gheara câinelui viața mea.
23 Voi vesti numele tău fraților mei,
în mijlocul adunării te voi lăuda.
23 Izbăvește-mă din gura leului și din coarnele taurilor smerenia mea.
24 Cei care vă temeți de Domnul, lăudați-l,
toată seminția lui Iacób, preamăriți-l;
să se teamă de el toată seminția lui Israél!
24 Spune-voi numele Tău fraților mei; în mijlocul adunării Te voi lăuda, zicând:
25 Căci el nu disprețuiește
și nici nu respinge cererea sărmanului
și nu-și întoarce fața de la el,
iar când strigă către el, îl ascultă.
25 Cei ce vă temeți de Domnul, lăudați-L pe El, toată seminția lui Iacob slăviți-L pe El!
26 La tine este lauda mea în adunarea cea mare;
îmi voi împlini făgăduințele
în fața celor ce se tem de el.
26 Să se teamă de Dânsul toată seminția lui Israel.
27 Cei sărmani vor mânca și se vor sătura;
vor lăuda pe Domnul cei care îl caută:
„Inimile lor să trăiască în veci!”.
27 Că n-a defăimat, nici n-a lepădat ruga săracului,
28 Își vor aduce aminte
și se vor întoarce la Domnul
toate marginile pământului,
se vor prosterna înaintea lui
toate familiile neamurilor.
28 Nici n-a întors fața Lui de la mine și când am strigat către Dânsul, m-a auzit.
29 Căci a Domnului este domnia
și el va stăpâni neamurile.
29 De la Tine este lauda mea în adunare mare, rugăciunile mele le voi face înaintea celor ce se tem de El.
30 Vor mânca și se vor prosterna înaintea lui
toți cei care dorm în pământ,
în fața lui vor îngenunchea
toți cei care coboară în țărână.
Dar sufletul meu va trăi pentru el
30 Mânca-vor săracii și se vor sătura și vor lăuda pe Domnul, iar cei ce-L caută pe Dânsul vii vor fi inimile lor în veacul veacului.
31 și descendența [mea] îl va sluji.
Se va povesti despre Domnul
generației [viitoare]
31 Își vor aduce aminte și se vor întoarce la Domnul toate marginile pământului.
32 și vor face cunoscută dreptatea lui
poporului care se va naște:
„[Domnul] a făcut acestea!”.
32 Și se vor închina înaintea Lui toate semințiile neamurilor.
33 Că a Domnului este împărăția și El stăpânește peste neamuri.
34 Mâncat-au și s-au închinat toți grașii pământului, înaintea Lui vor cădea toți cei ce se coboară în pământ.
35 Și sufletul meu în El viază, și seminția mea va sluji Lui.
36 Se va vesti Domnului neamul ce va să vină. Și vor vesti dreptatea Lui poporului ce se va naște și ce a făcut Domnul.
