1 Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ție; de la frica vrăjmașului scoate sufletul meu.
2 Acoperă-mă de adunarea celor ce viclenesc, de mulțimea celor ce lucrează fărădelege,
3 Care și-au ascuțit ca sabia limbile lor și ca niște săgeți aruncă vorbele lor veninoase ca să săgeteze din ascunzișuri pe cel nevinovat.Ps 54,22 Ps 58,8 Pr 12,18 Ir 9,3
4 Fără de veste îl vor săgeta pe el și nu se vor teme. Întăritu-s-au în gânduri rele.Ir 9,5
5 Grăit-au ca să ascundă curse; spus-au: „Cine ne va vedea pe noi?”Iov 22,13 Iov 24,15 Ps 139,5
6 Iscodit-au fărădelegi și au pierit când le iscodeau,Ir 17,9
7 Ca să pătrundă înlăuntrul omului și în adâncimea inimii lui.
8 Dar Dumnezeu îi va lovi cu săgeata și fără de veste îi va răni, că ei singuri se vor răni cu limbile lor.
9 Tulburatu-s-au toți cei ce i-au văzut pe ei; și s-a temut tot omul.Ps 7,15
10 Și au vestit lucrurile lui Dumnezeu și faptele Lui le-au înțeles.Ies 8,19 Est 8,17 Ps 108,27
11 Veseli-se-va cel drept de Domnul și va nădăjdui în El și se vor lăuda toți cei drepți la inimă.Ps 31,12 Ps 67,3 Ps 72,1
Traducerea catolică (Psalmii 64)
Traducerea ortodoxă (Psalmii 63)
1 Maestrului de cor. Psalm. Al lui Davíd.
1 Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ție; de la frica vrăjmașului scoate sufletul meu.
2 Ascultă, Dumnezeule, glasul plângerii mele,
păzește sufletul meu
de teama dușmanului!
2 Acoperă-mă de adunarea celor ce viclenesc, de mulțimea celor ce lucrează fărădelege,
3 Ferește-mă de adunarea celor răi,
de mulțimea celor
care săvârșesc fărădelegea!
3 Care și-au ascuțit ca sabia limbile lor și ca niște săgeți aruncă vorbele lor veninoase ca să săgeteze din ascunzișuri pe cel nevinovat.
4 Ca sabia își ascut limbile lor,
precum săgeata aruncă cuvinte amare,
4 Fără de veste îl vor săgeta pe el și nu se vor teme. Întăritu-s-au în gânduri rele.
5 pentru a-l lovi, în ascuns, pe cel integru,
trag pe neașteptate și nu se tem.
5 Grăit-au ca să ascundă curse; spus-au: „Cine ne va vedea pe noi?”
6 Se încurajează în lucrarea lor cea rea,
se pun de acord ca să întindă curse.
Ei spun: „Cine va vedea?”.
6 Iscodit-au fărădelegi și au pierit când le iscodeau,
7 Au uneltit nelegiuire, au împlinit cele uneltite:
ca o prăpastie este omul și inima lui e un abis.
7 Ca să pătrundă înlăuntrul omului și în adâncimea inimii lui.
8 Dumnezeu îi lovește pe ei cu săgețile sale:
pe neașteptate, ei au fost răniți
8 Dar Dumnezeu îi va lovi cu săgeata și fără de veste îi va răni, că ei singuri se vor răni cu limbile lor.
9 și [însăși] limba lor îi va face să cadă;
oricine, văzându-i, va clătina din cap.
9 Tulburatu-s-au toți cei ce i-au văzut pe ei; și s-a temut tot omul.
10 Atunci, toți vor fi cuprinși de teamă,
vor face cunoscute faptele Domnului
și vor înțelege lucrarea lui.
10 Și au vestit lucrurile lui Dumnezeu și faptele Lui le-au înțeles.
11 Cel drept se va bucura în Domnul
și va căuta refugiu în el
și vor fi lăudați toți cei drepți cu inima.
11 Veseli-se-va cel drept de Domnul și va nădăjdui în El și se vor lăuda toți cei drepți la inimă.
