1 Cât de bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei drepți la inimă.Ps 63,11 Ps 99,4 Mt 5,8 In 1,47
2 Iar mie, puțin a fost de nu mi-au alunecat picioarele, puțin a fost de nu s-au poticnit pașii mei.
3 Că am pizmuit pe cei fără de lege, când vedeam pacea păcătoșilor.Iov 21,7 Ps 36,1 Pr 3,31 Ir 12,1
4 Că n-au necazuri până la moartea lor și tari sunt când lovesc ei.Iov 21,9
5 De osteneli omenești n-au parte și cu oamenii nu sunt biciuiți.
6 Pentru aceea îi stăpânește pe ei mândria și se îmbracă cu nedreptatea și silnicia.Ps 36,35 Sir 13,4-5
7 Din răutatea lor iese nedreptatea și cugetele inimii lor ies la iveală.Iov 15,27
8 Gândesc și vorbesc cu vicleșug, nedreptate grăiesc de sus.
9 Până la cer ridică gura lor și cu limba lor străbat pământul.Sir 13,28 Iuda 1,16
10 Pentru aceasta poporul meu se ia după ei și găsește că ei sunt plini de zile bune
11 Și zice: „Cum? știe aceasta Dumnezeu? Are cunoștință Cel Preaînalt?Ps 9,31 Ps 93,7
12 Iată, aceștia sunt păcătoși și sunt îndestulați. Veșnic sunt bogați”.
13 Iar eu am zis: „Deci, în deșert am fost drept la inimă și mi-am spălat întru cele nevinovate mâinile mele,Iov 9,30 Mal 3,13-14
14 Că am fost lovit toată ziua și mustrat în fiecare dimineață”.
15 Dacă aș fi grăit așa, iată aș fi călcat legământul neamului fiilor Tăi.
16 Și mă frământam să pricep aceasta, dar anevoios lucru este înaintea mea.
17 Până ce am intrat în locașul cel sfânt al lui Dumnezeu și am înțeles sfârșitul celor răi:
18 Într-adevăr pe drumuri viclene i-ai pus pe ei și i-ai doborât când se înălțau.Iov 21,16-17 Iov 24,24 Ps 88,36 Pr 14,32
19 Cât de iute i-ai pustiit pe ei! S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirii lor.1Rg 25,29 Iov 15,32 Iov 20,8 Iov 21,30 Ps 51,5 Sol 3,17
20 Ca visul celui ce se deșteaptă, Doamne, în cetatea Ta chipul lor de nimic l-ai făcut.Iov 21,16-17 Is 29,7
21 De aceea s-a bucurat inima mea și rărunchii mei s-au potolit.
22 Că eram fără de minte și nu știam; ca un dobitoc eram înaintea Ta. Dar eu sunt pururea cu Tine.In 12,16
23 Apucatu-m-ai de mâna mea cea dreaptă. Cu sfatul Tău m-ai povățuit și cu slavă m-ai primit.Is 41,13 In 6,67-68
24 Că pe cine am eu în cer afară de Tine? Și afară de Tine, ce am dorit pe pământ?
25 Stinsu-s-a inima mea și trupul meu, Dumnezeul inimii mele și partea mea, Dumnezeule, în veac.Ps 15,5 In 4,14
26 Că iată cei ce se depărtează de Tine vor pieri; nimicit-ai pe tot cel ce se leapădă de Tine.Plg 3,24
27 Iar mie a mă lipi de Dumnezeu bine este, a pune în Domnul nădejdea mea, ca să vestesc toate laudele Tale în porțile fiicei Sionului.Ir 17,13 Iz 23,3 Os 7,13
Traducerea catolică (Psalmii 73)
Traducerea ortodoxă (Psalmii 72)
1 Psalm. Al lui Asáf.
Cât de bun este Dumnezeu cu Israél,
cu cei curați cu inima!
1 Cât de bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei drepți la inimă.
2 Dar mie, cât pe ce să mi se poticnească picioarele,
puțin [a lipsit] să-mi alunece pașii,
2 Iar mie, puțin a fost de nu mi-au alunecat picioarele, puțin a fost de nu s-au poticnit pașii mei.
3 căci i-am invidiat pe cei orgolioși
când vedeam prosperitatea nelegiuiților.
3 Că am pizmuit pe cei fără de lege, când vedeam pacea păcătoșilor.
4 Ei nu au [parte] de suferință până la moarte
și trupul lor e bine hrănit [și sănătos].
4 Că n-au necazuri până la moartea lor și tari sunt când lovesc ei.
5 Ei nu au parte de truda oamenilor
și nu sunt loviți ca ceilalți oameni.
5 De osteneli omenești n-au parte și cu oamenii nu sunt biciuiți.
6 De aceea, mândria este ca o salbă pentru ei
și violența e haina cu care se îmbracă.
6 Pentru aceea îi stăpânește pe ei mândria și se îmbracă cu nedreptatea și silnicia.
7 Din grăsimea lor iese nelegiuire
și din inimile lor se revarsă gânduri rele.
7 Din răutatea lor iese nedreptatea și cugetele inimii lor ies la iveală.
8 Batjocoresc, vorbesc cu răutate,
vorbesc de sus asuprind.
8 Gândesc și vorbesc cu vicleșug, nedreptate grăiesc de sus.
9 Își înalță gura lor până la ceruri
și limba lor cutreieră pământul.
9 Până la cer ridică gura lor și cu limba lor străbat pământul.
10 De aceea, poporul se ia după ei
și puhoiul de ape nu-i satură.
10 Pentru aceasta poporul meu se ia după ei și găsește că ei sunt plini de zile bune
11 Ei zic: „Cum poate Dumnezeu să știe aceasta?
Există cumva cunoaștere în Cel Preaînalt?”.
11 Și zice: „Cum? știe aceasta Dumnezeu? Are cunoștință Cel Preaînalt?
12 Iată, aceștia sunt nelegiuiții: liniștiți
întotdeauna, acumulează bogății!
12 Iată, aceștia sunt păcătoși și sunt îndestulați. Veșnic sunt bogați”.
13 Așadar, în zadar mi-am păstrat inima curată
și mi-am spălat mâinile în nevinovăție,
13 Iar eu am zis: „Deci, în deșert am fost drept la inimă și mi-am spălat întru cele nevinovate mâinile mele,
14 căci sunt lovit ziua întreagă
și pedepsit [încă] de dimineață.
14 Că am fost lovit toată ziua și mustrat în fiecare dimineață”.
15 De-aș fi zis: „Voi vorbi ca ei”,
aș fi trădat neamul fiilor tăi.
15 Dacă aș fi grăit așa, iată aș fi călcat legământul neamului fiilor Tăi.
16 Și am cugetat ca să înțeleg aceasta,
dar anevoios lucru a fost în ochii mei
16 Și mă frământam să pricep aceasta, dar anevoios lucru este înaintea mea.
17 până când am intrat în sanctuarul lui Dumnezeu
și am înțeles [care este] sfârșitul lor.
17 Până ce am intrat în locașul cel sfânt al lui Dumnezeu și am înțeles sfârșitul celor răi:
18 Într-adevăr, îi așezi în loc lunecos
și-i faci să cadă în dezolare.
18 Într-adevăr pe drumuri viclene i-ai pus pe ei și i-ai doborât când se înălțau.
19 Cum sunt ei abandonați ruinării,
într-o clipă s-au dus, au pierit de spaimă!
19 Cât de iute i-ai pustiit pe ei! S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirii lor.
20 Ca un vis la deșteptare, Doamne,
când te trezești, faci să se risipească chipul lor.
20 Ca visul celui ce se deșteaptă, Doamne, în cetatea Ta chipul lor de nimic l-ai făcut.
21 Când mi se frământa inima
și mă simțeam străpuns în rărunchi,
21 De aceea s-a bucurat inima mea și rărunchii mei s-au potolit.
22 eram nepriceput și nu înțelegeam nimic,
eram ca un dobitoc înaintea ta.
22 Că eram fără de minte și nu știam; ca un dobitoc eram înaintea Ta. Dar eu sunt pururea cu Tine.
23 Dar eu sunt pururea cu tine,
m-ai prins de mâna dreaptă.
23 Apucatu-m-ai de mâna mea cea dreaptă. Cu sfatul Tău m-ai povățuit și cu slavă m-ai primit.
24 Cu sfatul tău mă vei călăuzi,
apoi mă vei lua în glorie.
24 Că pe cine am eu în cer afară de Tine? Și afară de Tine, ce am dorit pe pământ?
25 Pe cine am eu în ceruri, [afară de tine]?
Și, fiind cu tine,
nu mai am altă dorință pe pământ.
25 Stinsu-s-a inima mea și trupul meu, Dumnezeul inimii mele și partea mea, Dumnezeule, în veac.
26 Chiar dacă se mistuie trupul meu și inima mea,
stânca inimii mele și partea mea
sunt Dumnezeu în veci.
26 Că iată cei ce se depărtează de Tine vor pieri; nimicit-ai pe tot cel ce se leapădă de Tine.
27 Iată, cel care se îndepărtează de tine va pieri,
îi vei nimici pe toți cei care se desfrânează.
27 Iar mie a mă lipi de Dumnezeu bine este, a pune în Domnul nădejdea mea, ca să vestesc toate laudele Tale în porțile fiicei Sionului.
28 Iar pentru mine,
binele meu este să mă apropii de Dumnezeu:
am căutat refugiul în Domnul Dumnezeu,
ca să vestesc toate lucrările tale
[în fața porților fiicei Siónului].
