1 Pentru ce m-ai lepădat, Dumnezeule, până în sfârșit? Aprinsu-s-a inima Ta peste oile pășunii Tale.Ps 43,25 Ps 99,2 Ir 14,19
2 Adu-ți aminte de poporul Tău, pe care l-ai câștigat de la început.Ioil 4,21
3 Izbăvit-ai toiagul moștenirii Tale, muntele Sionului, acesta în care ai locuit.Ps 67,17 Ioil 4,16
4 Ridică mâinile Tale împotriva mândriilor lor, până la sfârșit, că rău a făcut vrăjmașul în locul cel sfânt al Tău.Ir 2,15
5 Și s-au fălit cei ce Te urăsc pe Tine în mijlocul locului de prăznuire al Tău, pus-au semnele lor drept semne;
6 Sfărâmat-au intrarea cea de deasupra.
7 Ca în codru cu topoarele au tăiat ușile locașului Tău, cu topoare și ciocane l-au sfărâmat.2Rg 25,9
8 Ars-au cu foc locașul cel sfânt al Tău, până la pământ; spurcat-au locul numelui Tău.
9 Zis-au în inima lor împreună cu neamul lor: „Veniți să ardem toate locurile de prăznuire ale lui Dumnezeu de pe pământ”.1Rg 3,1 Plg 2,9
10 Semnele noastre nu le-am văzut; nu mai este profet și pe noi nu ne va mai cunoaște.
11 Până când, Dumnezeule, Te va ocărî vrăjmașul, până când va huli potrivnicul numele Tău, până în sfârșit?
12 Pentru ce întorci mâna Ta și dreapta Ta din sânul Tău, până în sfârșit?
13 Dar Dumnezeu, Împăratul nostru înainte de veac, a făcut mântuire în mijlocul pământului.Ies 14,21 Ies 15,10 Iz 29,3
14 Tu ai despărțit, cu puterea Ta, marea; Tu ai zdrobit capetele balaurilor din apă;
15 Tu ai sfărâmat capul balaurului; datu-l-ai pe el mâncare popoarelor pustiului.Ies 17,5-6 Nm 20,10-11 Ios 3,13 Ps 103,10
16 Tu ai deschis izvoare și pâraie; Tu ai secat râurile Itanului.
17 A Ta este ziua și a Ta este noaptea. Tu ai întocmit lumina și soarele.Fc 8,22
18 Tu ai făcut toate marginile pământului; vara și primăvara Tu le-ai zidit.Plg 3,61
19 Adu-Ți aminte de aceasta: Vrăjmașul a ocărât pe Domnul și poporul cel fără de minte a hulit numele Tău.
20 Să nu dai fiarelor sufletul ce Te laudă pe Tine; sufletele săracilor Tăi să nu le uiți până în sfârșit.
21 Caută spre legământul Tău, că s-au umplut ascunzișurile pământului de locuințele fărădelegilor.Lc 11,27
22 Să nu se întoarcă rușinat cel umilit; săracul și sărmanul să laude numele Tău.Is 49,4 Iz 39,25
23 Scoală-Te, Dumnezeule, apără pricina Ta; adu-Ți aminte de ocara de fiecare zi, cu care Te necinstește cel fără de minte.
24 Nu uita strigătul vrăjmașilor Tăi! Răzvrătirea celor ce Te urăsc pe Tine se urcă pururea spre Tine.
Traducerea catolică (Psalmii 74)
Traducerea ortodoxă (Psalmii 73)
1 Poem. Al lui Asáf.
De ce, Dumnezeule,
ne respingi pentru totdeauna?
Pentru ce s-a aprins mânia ta
împotriva turmei pășunii tale?
1 Pentru ce m-ai lepădat, Dumnezeule, până în sfârșit? Aprinsu-s-a inima Ta peste oile pășunii Tale.
2 Adu-ți aminte de adunarea ta,
pe care ai câștigat-o odinioară,
de tribul pe care l-ai răscumpărat
ca moștenire a ta,
de Muntele Siónului,
pe care [ți-ai stabilit] locuința!
2 Adu-ți aminte de poporul Tău, pe care l-ai câștigat de la început.
3 Îndreaptă-ți pașii spre aceste ruine fără sfârșit,
dușmanul a devastat totul
în sanctuarul tău!
3 Izbăvit-ai toiagul moștenirii Tale, muntele Sionului, acesta în care ai locuit.
4 Asupritorii tăi au scos răgete
în mijlocul templului tău.
În locul semnelor noastre,
și-au pus însemnele lor.
4 Ridică mâinile Tale împotriva mândriilor lor, până la sfârșit, că rău a făcut vrăjmașul în locul cel sfânt al Tău.
5 Ca unii ce ridică securea
într-un desiș de codru,
5 Și s-au fălit cei ce Te urăsc pe Tine în mijlocul locului de prăznuire al Tău, pus-au semnele lor drept semne;
6 așa au sfărâmat cu lovituri de securi
și de ciocane porțile sale.
6 Sfărâmat-au intrarea cea de deasupra.
7 Au pus foc sanctuarului tău;
au pângărit și au dărâmat până la pământ
locuința numelui tău.
7 Ca în codru cu topoarele au tăiat ușile locașului Tău, cu topoare și ciocane l-au sfărâmat.
8 Au zis în inima lor:
„Să-i distrugem pe toți!”;
au ars toate lăcașurile lui Dumnezeu din țară.
8 Ars-au cu foc locașul cel sfânt al Tău, până la pământ; spurcat-au locul numelui Tău.
9 Semnele noastre nu le mai vedem,
nu mai e niciun profet
și nimeni dintre noi nu știe până când.
9 Zis-au în inima lor împreună cu neamul lor: „Veniți să ardem toate locurile de prăznuire ale lui Dumnezeu de pe pământ”.
10 Până când, Dumnezeule, ne va insulta asupritorul?
Oare va disprețui dușmanul numele tău
la nesfârșit?
10 Semnele noastre nu le-am văzut; nu mai este profet și pe noi nu ne va mai cunoaște.
11 De ce ți-ai îndepărtat mâna ta [de la noi]
și ții nemișcată dreapta ta?
11 Până când, Dumnezeule, Te va ocărî vrăjmașul, până când va huli potrivnicul numele Tău, până în sfârșit?
12 Dar Dumnezeu este regele nostru
din timpuri străvechi,
cel care săvârșește mântuirea
pe fața pământului.
12 Pentru ce întorci mâna Ta și dreapta Ta din sânul Tău, până în sfârșit?
13 Tu ai despicat marea cu puterea ta,
ai sfărâmat capetele monștrilor în ape.
13 Dar Dumnezeu, Împăratul nostru înainte de veac, a făcut mântuire în mijlocul pământului.
14 Tu ai zdrobit capetele Leviatánului,
le-ai dat ca hrană unui popor din pustiu.
14 Tu ai despărțit, cu puterea Ta, marea; Tu ai zdrobit capetele balaurilor din apă;
15 Ai făcut să țâșnească izvoare și pâraie,
tu ai secat râurile veșnic [curgătoare].
15 Tu ai sfărâmat capul balaurului; datu-l-ai pe el mâncare popoarelor pustiului.
16 A ta este ziua și a ta este noaptea,
tu ai creat luna și soarele.
16 Tu ai deschis izvoare și pâraie; Tu ai secat râurile Itanului.
17 Tu ai fixat toate marginile pământului,
vara și iarna tu le-ai făcut.
17 A Ta este ziua și a Ta este noaptea. Tu ai întocmit lumina și soarele.
18 Adu-ți aminte: dușmanul l-a insultat
pe Domnul și un popor nebun
a defăimat numele tău!
18 Tu ai făcut toate marginile pământului; vara și primăvara Tu le-ai zidit.
19 Să nu dai fiarelor sufletul turturelei tale,
viața săracilor tăi să n-o dai uitării niciodată!
19 Adu-Ți aminte de aceasta: Vrăjmașul a ocărât pe Domnul și poporul cel fără de minte a hulit numele Tău.
20 Privește la alianța ta,
căci toate colțurile ascunse ale țării
sunt pline de cuiburi ale violenței!
20 Să nu dai fiarelor sufletul ce Te laudă pe Tine; sufletele săracilor Tăi să nu le uiți până în sfârșit.
21 Cel asuprit să nu plece umilit de la tine,
cel sărac și cel sărman să laude numele tău!
21 Caută spre legământul Tău, că s-au umplut ascunzișurile pământului de locuințele fărădelegilor.
22 Ridică-te, Dumnezeule, apără cauza ta;
adu-ți aminte cum te insultă cel nebun
toată ziua!
22 Să nu se întoarcă rușinat cel umilit; săracul și sărmanul să laude numele Tău.
23 Nu uita strigătul potrivnicilor tăi,
larma celor care se ridică împotriva ta!
23 Scoală-Te, Dumnezeule, apără pricina Ta; adu-Ți aminte de ocara de fiecare zi, cu care Te necinstește cel fără de minte.
24 Nu uita strigătul vrăjmașilor Tăi! Răzvrătirea celor ce Te urăsc pe Tine se urcă pururea spre Tine.
