1 Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu rușinat în veac. Întru îndreptarea Ta izbăvește-mă și mă scoate.Ps 70,1 Ps 102,17-18 Is 49,23
2 Pleacă spre mine urechea Ta, grăbește de mă scoate. Fii mie Dumnezeu apărător și casă de scăpare ca să mă mântuiești.Ps 114,2
3 Că puterea mea și scăparea mea ești Tu și pentru numele Tău mă vei povățui și mă vei hrăni.Ps 17,3
4 Scoate-mă-vei din cursa aceasta pe care mi-au ascuns-o mie, că Tu ești apărătorul meu.
5 În mâinile Tale îmi voi da duhul meu; izbăvitu-m-ai, Doamne, Dumnezeul adevărului.Nm 16,22 Lc 23,46 Fa 7,59
6 Urât-ai pe cei ce păzesc deșertăciuni în zadar, iar eu spre Domnul am nădăjduit.Dt 32,21 Ps 61,10
7 Bucura-mă-voi și mă voi veseli de mila Ta, că ai căutat spre smerenia mea, mântuit-ai din nevoi sufletul meuPs 9,2
8 Și nu m-ai lăsat în mâinile vrăjmașului; pus-ai în loc desfătat picioarele mele.2Rg 22,20 Ps 17,21.39 Ps 26,16
9 Miluiește-mă, Doamne, că mă necăjesc; tulburatu-s-a de mânie ochiul meu, sufletul meu și inima mea.Ps 6,7 Ps 87,9
10 Că s-a stins întru durere viața mea și anii mei în suspinuri; slăbit-a întru sărăcie tăria mea și oasele mele s-au tulburat.Ps 39,15-16 Ps 108,24
11 La toți vrăjmașii mei m-am făcut de ocară și vecinilor mei foarte, și frică cunoscuților mei. Cei ce mă vedeau afară fugeau de mine.Iov 19,13 Ps 37,11 Ps 88,41
12 Uitat am fost ca un mort din inima lor, ajuns-am ca un vas stricat.Ecc 9,5 Ir 48,38
13 Că am auzit ocara multora din cei ce locuiesc împrejur, când se adunau ei împreună împotriva mea; ca să ia sufletul meu s-au sfătuit.Ps 2,1
14 Iar eu către Tine am nădăjduit, Doamne, zis-am: „Tu ești Dumnezeul meu!”
15 În mâinile Tale, soarta mea, izbăvește-mă din mâna vrăjmașilor mei și de cei ce mă prigonesc.Ps 38,5
16 Arată fața Ta peste robul Tău, mântuiește-mă cu mila Ta!Nm 6,25 Ps 4,6 Ps 79,3 Dn 9,18
17 Doamne, să nu fiu rușinat, că Te-am chemat pe Tine; să se rușineze necredincioșii și să se coboare în iad.
18 Mute să fie buzele cele viclene, care grăiesc împotriva dreptului fărădelege, cu mândrie și cu defăimare.
19 Cât este de mare mulțimea bunătății Tale, Doamne, pe care ai gătit-o celor ce se tem de Tine, pe care ai făcut-o celor ce nădăjduiesc în Tine, înaintea fiilor oamenilor!Is 64,4
20 Ascunde-i-vei pe dânșii cu acoperământul feței Tale de tulburarea oamenilor.1Rg 25,29 Ps 26,8
21 Acoperi-i-vei pe ei în cortul Tău de împotrivirea limbilor.
22 Binecuvântat este Domnul, că minunată a fost mila Sa, în cetate întărită.
23 Iar eu am zis întru uimirea mea: Lepădat sunt de la fața ochilor Tăi.Ps 4,3 Ps 144,20 Plg 3,53-55
24 Pentru aceasta ai auzit glasul rugăciunii mele când am strigat către Tine.Iov 22,29 Pr 29,23 1Ptr 5,5
25 Iubiți pe Domnul toți cuvioșii Lui că adevărul caută Domnul și răsplătește celor ce se mândresc, cu prisosință.
26 Îmbărbătați-vă și să se întărească inima voastră, toți cei ce nădăjduiți în Domnul.
Traducerea catolică (Psalmii 31)
Traducerea ortodoxă (Psalmii 30)
1 Maestrului de cor. Psalm. Al lui Davíd.
1 Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu rușinat în veac. Întru îndreptarea Ta izbăvește-mă și mă scoate.
2 Doamne, în tine am căutat refugiu,
să nu fiu făcut nicicând de rușine;
mântuiește-mă în dreptatea ta!
2 Pleacă spre mine urechea Ta, grăbește de mă scoate. Fii mie Dumnezeu apărător și casă de scăpare ca să mă mântuiești.
3 Pleacă-ți urechea spre mine,
grăbește-te să mă eliberezi!
Fii pentru mine o stâncă de scăpare,
o cetate întărită,
ca să mă mântuiești!
3 Că puterea mea și scăparea mea ești Tu și pentru numele Tău mă vei povățui și mă vei hrăni.
4 Tu ești stânca mea, cetatea mea,
pentru numele tău, condu-mă și călăuzește-mă!
4 Scoate-mă-vei din cursa aceasta pe care mi-au ascuns-o mie, că Tu ești apărătorul meu.
5 Fă-mă să ies din lațul pe care mi l-au întins,
căci tu ești tăria mea!
5 În mâinile Tale îmi voi da duhul meu; izbăvitu-m-ai, Doamne, Dumnezeul adevărului.
6 În mâinile tale îmi încredințez duhul,
tu mă vei mântui, Doamne,
Dumnezeule adevărat.
6 Urât-ai pe cei ce păzesc deșertăciuni în zadar, iar eu spre Domnul am nădăjduit.
7 Tu-i urăști pe cei care păzesc deșertăciunile idolilor,
eu însă îmi pun încrederea [numai] în Domnul.
7 Bucura-mă-voi și mă voi veseli de mila Ta, că ai căutat spre smerenia mea, mântuit-ai din nevoi sufletul meu
8 Mă voi bucura și mă voi veseli de îndurarea ta,
căci ai privit la umilința mea,
tu cunoști frământările sufletului meu.
8 Și nu m-ai lăsat în mâinile vrăjmașului; pus-ai în loc desfătat picioarele mele.
9 Nu m-ai lăsat în mâna dușmanului
și ai pus în loc sigur picioarele mele.
9 Miluiește-mă, Doamne, că mă necăjesc; tulburatu-s-a de mânie ochiul meu, sufletul meu și inima mea.
10 Îndură-te de mine, Doamne,
căci sunt în strâmtorare!
Mi s-au uscat de mâhnire ochii,
sufletul și trupul.
10 Că s-a stins întru durere viața mea și anii mei în suspinuri; slăbit-a întru sărăcie tăria mea și oasele mele s-au tulburat.
11 Căci se sfârșește în durere viața mea
și anii mei în suspine;
sărăcia mi-a sleit puterile
și oasele mele s-au uscat.
11 La toți vrăjmașii mei m-am făcut de ocară și vecinilor mei foarte, și frică cunoscuților mei. Cei ce mă vedeau afară fugeau de mine.
12 Am ajuns de ocara tuturor asupritorilor mei:
spaimă mare pentru vecinii și cunoscuții mei;
cei care mă văd pe drum mă ocolesc.
12 Uitat am fost ca un mort din inima lor, ajuns-am ca un vas stricat.
13 Sunt dat uitării ca un mort,
ca unul fără inimă,
am ajuns ca o oală spartă.
13 Că am auzit ocara multora din cei ce locuiesc împrejur, când se adunau ei împreună împotriva mea; ca să ia sufletul meu s-au sfătuit.
14 Când aud învinuirile multora,
groaza mă înconjoară;
când împreună se înțeleg între ei
împotriva mea,
uneltesc să-mi ia sufletul.
14 Iar eu către Tine am nădăjduit, Doamne, zis-am: „Tu ești Dumnezeul meu!”
15 Dar eu mă încred în tine, Doamne,
și spun: „Tu ești Dumnezeul meu,
15 În mâinile Tale, soarta mea, izbăvește-mă din mâna vrăjmașilor mei și de cei ce mă prigonesc.
16 soarta mea este în mâinile tale!”.
Scapă-mă din mâna dușmanilor mei
și de cei care mă urmăresc!
16 Arată fața Ta peste robul Tău, mântuiește-mă cu mila Ta!
17 Fă să strălucească fața ta peste slujitorul tău,
mântuiește-mă în îndurarea ta!
17 Doamne, să nu fiu rușinat, că Te-am chemat pe Tine; să se rușineze necredincioșii și să se coboare în iad.
18 Doamne, să nu fiu făcut de rușine,
pentru că am strigat spre tine;
cei răi să fie făcuți de rușine
și [să coboare] muți în locuința morților!
18 Mute să fie buzele cele viclene, care grăiesc împotriva dreptului fărădelege, cu mândrie și cu defăimare.
19 Fă să tacă buzele mincinoase,
care vorbesc cu aroganță
împotriva celui drept cu trufie și dispreț!
19 Cât este de mare mulțimea bunătății Tale, Doamne, pe care ai gătit-o celor ce se tem de Tine, pe care ai făcut-o celor ce nădăjduiesc în Tine, înaintea fiilor oamenilor!
20 Cât de mare este bunătatea ta, Doamne,
pe care ai pregătit-o
pentru cei care se tem de tine
și cu care îi copleșești
pe cei care caută refugiu în tine
înaintea fiilor oamenilor!
20 Ascunde-i-vei pe dânșii cu acoperământul feței Tale de tulburarea oamenilor.
21 Tu îi ascunzi sub protecția feței tale
de uneltirile oamenilor,
îi adăpostești în cortul tău,
departe de limbile care îi clevetesc.
21 Acoperi-i-vei pe ei în cortul Tău de împotrivirea limbilor.
22 Binecuvântat să fie Domnul,
căci îndurarea lui a făcut pentru mine
lucruri minunate, într-o cetate întărită!
22 Binecuvântat este Domnul, că minunată a fost mila Sa, în cetate întărită.
23 În neliniștea mea, ziceam:
„Sunt izgonit dinaintea ochilor tăi”,
dar tu ai ascultat glasul rugăciunii mele
când am strigat către tine.
23 Iar eu am zis întru uimirea mea: Lepădat sunt de la fața ochilor Tăi.
24 Iubiți-l, așadar, pe Domnul,
voi, toți cei credincioși ai lui!
Domnul păzește pe cei fideli
și pedepsește cu vârf și îndesat pe cei trufași!
24 Pentru aceasta ai auzit glasul rugăciunii mele când am strigat către Tine.
25 Fiți tari, să se întărească inimile voastre,
voi, toți cei care nădăjduiți în Domnul!
25 Iubiți pe Domnul toți cuvioșii Lui că adevărul caută Domnul și răsplătește celor ce se mândresc, cu prisosință.
26 Îmbărbătați-vă și să se întărească inima voastră, toți cei ce nădăjduiți în Domnul.
